Descrierea imaginii
Imaginea prezintă o insectă zburătoare, de dimensiune mică, denumită muscă, privită de sus, cu aripile larg desfăcute la orizontală.
Aceasta este caracterizată prin aripi ușor înguste și scurte, un corp bombat, împărțit în două regiuni, acoperit în totalitate de peri subțiri.
În partea de sus, capul este foarte mic cu doi ochi mari, antenă și cavitate bucală.
Prezintă trei perechi de picioare, redate prin linii subțiri și lungi, și o pereche de aripi evidențiată prin textură de linii verticale și orizontale.
Ochii compuși au dimensiuni mari, sunt redați prin două cercuri pline, și caracterizați printr-o detecție a mișcării și a luminii foarte rapidă, dar o imagine percepută la o rezoluție slabă.
Informații suplimentare
Mustele sunt insecte ale ordinului Diptera (termen provenit din greacă, di = doi/două și pteron = aripa), ele posedând doar o pereche de aripi. Musca de casă este una dintre cele mai răspândite animale. Ordinul Diptera este un ordin larg, cuprinzând un număr estimat de peste 240000 de specii de diferite varietăți de insecte, deși doar aproximativ jumătate dintre acestea au fost studiate și descrise. Ordinul Diptera este unul dintre ordinele cele mai importante de insecte, dintre acestea fac parte muștele răpitoare și țânțarii, care sunt extrem de importante datorită rolului lor în transmiterea unor maladii așa cum sunt malaria și febra galbenă.
Majoritatea se hrănesc cu materii organice și cu cele în curs de descompunere. Musca se așează pe orice și consuma în principiu orice.
Muștele au o lungime de 5-10 mm lungime; corpul este în întregime acoperit de peri; pe cap are doi ochi compuși mari (ochi cu fațete).
Muștele deranjează oamenii așezându-se și deplasându-se pe diverse părți ale corpului lor, zburând haotic prin camera și zumzăind. Prin depunerea ouălor și din cauza etapei de hrănire a larvelor, ele pot contamina mâncarea. Deoarece sunt purtătoare de boli, ele devin un pericol pentru igienă. Există dovezi că muștele de casă pot transmite bacteria Helicobacter pylori ce poate cauza ulcer la om. Astfel se presupune că muștele sunt purtătoare și de alte boli pe lângă aceasta, deși rolul ei ca transmițător de boli este probabil adesea supraestimat.
Pentru prevenirea muștelor gunoiul biodegradabil trebuie aruncat cât mai repede și în mod regulat. Alimentele ce se pot strica nu trebuie să fie lăsate afară neacoperite.
Muștele ce apar izolat, pot fi omorâte cu clasicul plici de muște. Alte metode ce au succes în combaterea lor sunt hârtia de muște, plasele de muște, spray-urile împotriva insectelor și lămpile UV.
Femelele își depun ouăle în gunoi, compost, alimente în putrefacție (gunoi biodegradabil) și îngrășământ amestecat cu paie. După o evoluție embrionara de aproximativ 15-25 de ore ies din ouă larve, care nu au nici cap, nici picioare. Prin unduirea trupului ele se pot mișca ușor în substratul de hrană, fără a avea nevoie de vreun ajutor. Se hrănesc cu substanțele din materia aflată în putrefacție. În acest timp ele cresc și năpârlesc de două ori, înainte de a trece la stadiul de pupă. Durata metamorfozei realizată în stadiul de pupă depinde de temperatură și este de 3-8 zile. La ieșirea din pupă, musca dă la o parte învelișul cu ajutorul unei vezici, ce iese dintr-un buzunar în formă de arc, aflat pe cap. Muștele adulte sunt deja la trei zile de la eclozare gata de reproducere.
Muștele zboară cu mare precizie și agilitate. Viteza lor de zbor este de 2 metri pe secundă (7,2 km/h), viteza la care bat din aripi de 200 de ori pe secunda.
Exista o specie de muscă, Cephenomia, al cărei zbor depășește viteza sunetului, atingând 1300 de km/h. Larvele muștelor au fost folosite pentru a trata rănile soldaților din războaie [bibliografie 1].
Femela este în general mai mare decât masculul. Femelele pot fi distinse de masculi prin spațiul dintre ochi, la femelă fiind mai mare spațiul decât la mascul. Ca durată de viață, muștele trăiesc în mod obișnuit pana la 15-25 zile, dar pot atinge chiar și două luni. Fără mâncare, ele supraviețuiesc doar 2-3 zile [bibliografie 2].
Musca de casă (musca domestică), este cea mai frecventă specie de muscă. Musca de cal este cea mai rapidă insectă zburătoare și are o viteză maximă de aproximativ 145 km / h. Gauromydas Heros, cu o lungime de pana la 7 cm, este considerată a fi cea mai mare muscă din lume, în timp ce cea mai mica este Euryplatea Nanaknihali, care la 0,4 mm este mai mica decât un bob de sare. Unele specii de muște imită insectele înțepătoare, cum ar fi viespile și albinele, astfel încât prădătorii să le evite. Muștele nu au dinți, în schimb au o limbă lungă numită proboscis, care suge mâncarea precum un pai [bibliografie 3].
Bibliografie
- Toate Animalele, disponibil online la https://www.toateanimalele.ro/insecte/musca/ accesat la 18 octombrie 2019
- Acarom, disponibil online la https://www.acarom.com/informatii-despre-musca-de-casa accesat la 18 octombrie 2019
- goki, disponibil online la https://goki.ro/animale/musca_2925.html accesat la 18 octombrie 2019
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/09/RO-Catalog-Biologie-2019-29-scaled.jpg
