Descrierea imaginii
Imaginea prezintă doi soldați care transportă pe o targă de lemn cu roți un soldat rănit.
Uniformele militare pe care le poartă bărbații sunt formate dintr-o haină cu guler reprezentată prin textură punctată și pantaloni redați prin triunghiuri pline în relief și aglomerate.
Pe cap poartă o șapcă.
Roata centrală este redată printr-un cerc cu linii îngroșate.
Date istorice
La 1 ianuarie 1917, în timpul Primului Război Mondial, statul român era redus la o treime din teritoriul său. Populația s-a refugiat în Moldova unde se găsea la acel moment, pe lângă populaţia proprie, cea refugiată din Muntenia, cea evacuată din zona de operaţii a armatelor ruso-române, armata rusă care urca la aproape 1 milion de oameni, toată armata română retrasă de pe front şi toate serviciile din spate ale armatei de pe front Bibliografie 1.
La sfârşitul lunii noiembrie 1916, capitala țării se mutase la Iaşi. S-au organizat aici zeci de spitale pentru răniţii de război şi bolnavii de tifos. Regina Maria, alături de doamnele din înalta societate, de corpul medical român, sprijiniţi de membrii misiunilor aliate, în special cea franceză, s-au mobilizat, sprijinind efortul acestei perioade. La 9 decembrie 1916 regele Ferdinand a deschis sesiunea parlamentară în sala Teatrului Naţional din Iaşi Bibliografie 2, unde regele a prezentat mesajul tronului iar Nicolae Iorga a ţinut un discurs încheiat în aclamaţiile asistenţei Bibliografie 3. La 11 decembrie 1916 s-a constituit la Iaşi un guvern de colaborare, prezidat de Ion I.C. Brătianu Bibliografie 4. Tot la Iaşi s-a aflat şi sediul Misiunii militare franceze după retragerea în Moldova, pe o stradă care va purta apoi numele generalului Bertehelot Bibliografie 5.
Conform celor dispuse de Ministerul de Război şi Marele Cartier General, în perioada decembrie 1916-martie 1917 au fost dislocate la Iaşi, succesiv: Ministerul de Război, Marele Stat Major-partea sedentară, alături de multe alte structuri militare Bibliografie 6.
Orașul a fost nevoit să facă față unor greutăți nemaiîntâlnite. Față de 70-75 000 de locuitori, populația a sporit la peste 300 000, fără a socoti efectivele militare românești și rusești staționate aici sau în apropiere. Orașul nu cunoștea o dezvoltare edilitară care să îi permită să susțină o populație atât de numeroasă Bibliografie 7. În acest context s-a înfiinţat o Direcţie a Alimentaţiei, care se ocupa atât de armată cât şi de populaţie. S-au creat trei mari depozite la Iaşi: la moara Păcurari, la moara Răşcanu şi la Socola, pentru aprovizionările locale şi pentru cele ce soseau din Rusia Bibliografie 8.
Poliţia şi autorităţile militare au încercat să organizeze primirea refugiaţilor, îndemnând locuitorii să se restrângă în cât mai puţine camere Bibliografie 9. Pe măsură ce presiunea refugiaţilor devenea tot mai puternică s-a trecut la amenajarea unor spaţii în hoteluri, restaurante, magazii, chiar şi în clădirile instituţiilor. În contextul înaintării frontului inamic, un nou val de refugiaţi a venit la finalul lunii octombrie, găsind şi mai puţin loc liber. Numărul refugiaţilor, deşi nu există o statistică exactă a fost estimat la 1,5 milioane de civili şi militari români, aproape 1 milion de militari ruşi, la care s-au adăugat mii de prizonieri şi internaţi civili. Rezultă că numărul celor veniţi depăşea numărul de locuitor, 2.131.527 cf recensământului din 1912 Bibliografie 10. Constantin Argetoianu relatează cum s-a repartizat casele pentru familia regală şi membrii guvernului: Marele Cartier s-a instalat în localul Şcolii Militare, pe bulevardul Carol. În faţa Şcolii Militare, s-a instalat Comandamentul IV de Armată, regele, regina şi copiii. Mai târziu, regele s-a instalat pe strada Lăpuşneanu, în Palatul Creditului Funciar Urban. Doamnele de onoare şi aghiotanții au fost cazaţi prin oraş. Ion I. C. Brătianu s-a instalat pe strada Lascăr Catargiu, în casele Ralet Bibliografie 11. Din cauza lipsei alimentelor, a combustibilului și a medicamentelor, s-a introdus raționalizarea consumului, fapt ce a provocat înflorirea speculei. Aprovizionarea cu lemne, petrol, cărbune se făcea foarte greu, iar iarna 1916-1917 a fost una extrem de friguroasă, cu geruri de până la minus 20 grade Bibliografie 12. Nicolae Iorga își amintea: „O iarnă teribilă căzuse şi asupra noastră. La Iaşi circulam sărind peste imenşii nămeţi de zăpadă” Bibliografie 13. Aprovizionarea cu lemne era greoaie, căruţele fiind deja rechiziţionate pentru armată. Locuitorii au început să taie arborii din parcuri şi de pe străzile oraşului. În final, au fost aduse cantităţi însemnate de lemne de la Poieni, domeniul regal din apropiere, iar alte vagoane au fost obţinute de noul primar, din pădurile aflate la Podul Iloaiei Bibliografie 14.
Aglomeraţia şi lipsurile au dus la izbucnirea molimelor, a febrei recurente şi a tifosului exantematic. Din această cauză, zilnic se înregistrau la Iaşi 400-500 de decese Bibliografie 15. S-a organizat noi spitale, astfel că, în iarna 1916-1917, în Iaşi şi împrejurimi funcţionau peste 30 de spitale, infirmerii, săli de triaj etc. Bibliografie 16. În contextul epidemiei de tifos exantematic, în luna februarie 1917, erau în Iaşi 5000 de paturi de spital pentru 11 000 de bolnavi. În serviciul oftalmologic al Spiridoniei, 100 de exantematici îşi împărţeau cele 14 paturi Bibliografie 17.
Senatul îşi ţinea şedinţele obişnuite în Aula Veche a Universităţii din Copou, iar Camera Deputaţilor în Sala Mare a Teatrului Naţional. Consiliul de Miniştri s-a stabilit în fostul Palat al lui Grigore Sturdza din strada Lascăr Catargiu (astăzi sediul TVR-Iaşi) Tot aici au fost adăpostite Ministerul Muniţiilor şi Ministerul de Interne. Ministerul Afacerilor Străine s-a instalat pe Copou, în casa Beer, Ministerul de Război era la etajul Universităţii din Copou, iar Ministerul Instrucţiunii Publice la parterul Universităţii. Ministerul de Justiţie a funcţionat în Universitatea Veche (astăzi Universitatea de medicină) etc Bibliografie 18.
Ca urmare a eforturilor, oraşul Iaşi a primit decorații militare: decoraţia românească „Virtutea militară”, ordinul italian „Merito di Guerra”, ordinul francez „Croix de Guerre”. A fost amenajat aici un cimitir al eroilor români și au fost ridicate monumente (al eroilor catolici, al militarilor ruşi, un monument al întregirii neamului etc. Bibliografie 19.
Bibliografie
1: Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919, volumul II, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 6.
2: Ion Agrigoroaiei, Introducere, în Oraşul Iaşi. „Capitala rezistenţei până la capăt” (1916-1917), Editura Junimea, Iaşi, 2016, p. 10.
3,4,5: Ion Agrigoroaiei, De la mutarea capitalei la Iaşi, la epopeea de la Mărăşeşti, în Oraşul Iaşi. „Capitala rezistenţei până la capăt” (1916-1917)…, p. 152, 151, 158.
6: Ion Agrigoroaiei, Introducere…, p. 11.
7: Ion Agrigoroaiei, De la mutarea capitalei la Iaşi, la epopeea de la Mărăşeşti…, p. 138.
8 : Constantin Kiriţescu, op.cit., p. 8.
9, 10: Ion Agrigoroaiei, De la mutarea capitalei la Iaşi, la epopeea de la Mărăşeşti…, p. 132, 133.
11: Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, volumul III, partea a V-a (1916-1917), Ediţie şi indice adnotat de Stelian Neagoe, Bucureşti, 1992, p. 68.
12: Ion Agrigoroaiei, De la mutarea capitalei la Iaşi, la epopeea de la Mărăşeşti…, p. 138-139.
13: N. Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, volumul II, Chişinău, 1991, p. 254-255.
14: Sorin Iftimi, Aurica Ichim, Iaşi. Capitala României. 1916-1918, DarDevelopment Publishing, Bucureşti, 2017, p. 44.
15, 16: Ion Agrigoroaiei, De la mutarea capitalei la Iaşi, la epopeea de la Mărăşeşti…, p. 139, 145.
17 : Constantin Kiriţescu, op.cit., p. 11.
18, 19: Sorin Iftimi, Aurica Ichim, op.cit., p. 91-92, 283-284.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/7_-_Ia200153i_PRM_-_Bor200155oi_Maria.png
