Date istorice
In anul 1870, în contextul sciziunii iudaismului maghiar, comunitatea evreiască din Oradea s-a împărțit într-o comunitate ortodoxă și în cea neologă. Comunitatea evreiască neologă a construit pe malul Crișului o sinagogă monumentală, după planurile inginerului șef al orașului, David Busch, și sub coordonarea unui nume consacrat al arhitecturii orădene, maestru al stilului eclectic.
Piatra de temelie a sinagogii a fost pusă la 9 aprilie 1877, iar lucrările de construcții au fost finalizate la 24 septembrie 1878.
Templul a fost construit de către evreii reformişti din Oradea în anul 1878, ca urmare a separării acestora de comunitatea evreiască ortodoxă în anul 1870. Proiectul a fost elaborat de Busch Dávid, arhitect şef al oraşului Oradea şi membru al comunităţii evreieşti.
Construcţia impozantei clădiri cu 1000 de locuri a fost încredinţată lui Rimanóczi Kálmán senior, reușind să creeze prin Sinagogă o replică simplificată în spiritul modernităţii a Sinagogii din Nűrnberg.
Arhitectura
Sinagoga Neologă din Oradea este o clădire cu plan pătrat, cu aspect de Renaștere Italiană. Este orientată spre Ierusalim, deci pe axa est-vest. Volumul cubic este evidențiat de o amplă cupolă cu profil orientalizant, cu un traseu bulbar discret, ce pare că pluteşte deasupra acoperişului. Cupola de dimensiuni mari se reazămă prin intermediul a patru pandantivi pe patru arce mari. Pe cupolă se află ferestre înalte, impunătoare.
Fațada principală a sinagogii dă spre Strada Independenței, fiind inspirată din arta maură. Pe fațadă se află ferestre impozante în plin cintru, delimitate de semipilaștri. Fresca din sinagogă îi aparține pictorului Mór Horovitz din Kosice. La exterior, volumul compact de plan central evocă într-o viziune esenţializată arhitectura Domului Stâncii de pe Muntele Templului, cel ce adăposteşte, în credinţa ebraică, piatra de întemeiere a lumii. Piatra sacră marchează locul unde s-a săvârşit, prin actul de credinţă a lui Avraam, legământul cu Dumnezeu şi locul unde a fost așezat Chivotul Legii în Templul din Ierusalim.
Ornamentele sunt strict geometrice, ele au ca motiv central Steaua lui David sau rozeta cu opt colţuri, precum şi infinite motive modulare repetitive. Acestea sunt pictate în armonii cromatice ce creează ritmuri vizuale rafinate. Dantelăria decorativă diminuează masivitatea zidurilor portante. Stâlpii de fontă ce despart navele ritmează şi ei spaţiul, conducând privirea spre nişa cu dulapul destinat păstrării sulurilor Torei. Un grilaj de fier marca zona sacră. El este decorat cu motive florale al căror desen anunţă noul curent ce începea să-şi facă simţită prezenţa şi la Oradea, anume Art Nouveau.
Intrarea în sinagogă se face de pe partea vestică, bărbații intrând prin trei uși în arc semicircular, iar femeile prin două uși rectangulare amplasate pe partea laterală a fațadei.
Stiati ca…
In partea superioară a nişei dulapului Torei este amplasată o orgă, și tot într-o nișă, în timpul restaurării sinagogii a fost găsită o sticlă închisă ermetic ce conţinea un mesaj scris în 1878, din care spicuim: …“între aceste ziduri să se ţină slujbe demne de religiozitatea pură şi de progres, din amvon să se ţină predici despre religia şi morala purificată de zgura sofismelor…”
