Scurt istoric
În spațiul transilvănean, aflat timp de milenii sub stăpâniri succesive ale maghiarilor, turcilor sau habsburgilor, apartenența la etnia română s-a aflat, de cele mai multe ori, în strânsă legătură cu apartenența la ortodoxie.
În secolul al XVIII-lea, comunitatea ortodoxă din Oradea avea un singur lăcaș de cult, și anume în cartierul Velența. Acest lucru avea să se schimbe spre finalul secolului, la inițiativa a doi juriști. Mihai Püspöki şi Mihai Kristoff, judecători la Tabla Regească. Aceștia au solicitat împăratului Iosif al II-lea o audienţă în care şi-au exprimat hotărârea de a ridica o biserică în centrul oraşului. Nobili cu avuţii importante şi cu influenţă serioasă asupra vieţii comerciale a oraşului, ataşaţi credinţei ortodoxe, cei doi și-au argumentat cererea prin faptul că singura biserică ortodoxă din oraş- cea din Velenţa- se afla la o distanţă destul de mare faţă de alte zone ale oraşului locuite de ortodocşi. Piatra de temelie a fost pusă în același an, 1784, de către episcopul ortodox al Aradului, Petru Petrovici. Construcția a fost finalizată în 1790, după planurile arhitectului Éder Jakab.
Sfinţirea catedralei a avut loc în anul 1832, după finalizarea decoraţiunilor interioare.
Edificiul a fost cruţat de distrugerile marelui incendiu din anul 1836, astfel încât se păstrează şi astăzi în forma originală. Expresivitatea sa arhitectonică se datorează valoroasei şi interesantei îmbinări a artei bizantine cu cea a barocului târziu central-european. În urma înfiinţării episcopiei ortodoxe din Oradea în anul 1920, „Biserica cu Lună” a fost ridicată la rangul de catedrală.
Arhitectura
Din punct de vedere al stilului, proiectantul a propus un edificiu eclectic, prin îmbinarea unor elemente baroce, respectiv neoclasice. Astfel, se remarcă desenele ce ritmează fațada, reprezentând coloane cu capiteluri ionice. Ferestrele sunt puse în valoare prin forma arcaturilor, specifică arcurilor de triumf. Turnul este marcat de un glob, acționat de un mecanism, ce arată până astăzi fazele Lunii. Acest glob este încadrat între două panouri marcate la extremități cu vase monumentale. Deasupra, se regăsește un fronton triunghiular, de inspirație neoclasicistă. Turnul este încununat de un coif metalic modelat în spirit eclectic, cu accente bizantine, cei patru Evanghelişti fiind pictaţi după modelul icoanelor răsăritene.
Globul lunar
Mecanismul format din Orologiu si Luna din turnul bisericii a fost realizat decătre George Rueppe în 1793, mecanism prin care luna face o rotaţie completă în jurul axei sale în 28 de zile, arătând astfel fazele lunii. Sistemul era considerat o revelaţie în domeniu la aceea vreme, deoarece nu are nituri sau şuruburi,funcţionând cu ajutorul a trei tamburi, nefiind altceva decât aplicaţia în practicăa legii gravitaţiei. Din acest considerent, locaşul a primit numele de “Biserica cu Lună”. Pe roataancoră a orologiului se poate citi şi astăzi, scris în limba germană numeleconstructorului: „George Rueppert in Grosswardein, 1793”.
Știați că
O altă particularitate ce conferă unicitate Bisericii cu Lună din Oradea, esteportretul în medalion al lui Horea, plasat în cheia arcului de boltă dintre naos şiabsida altarului, considerată de către mulţi istorici ca fiind singura reproducere autentică a fizionomiei acestuia.
Sursa: www.oradeaheritage.ro
https://www.oradeainimagini.ro/
