Descrierea imaginii
Imaginea reprezintă un model de autovehicul modern, decapotabil, privit din profil, îndreptat spre stânga. Aici mașina nu prevede acoperiș.
Este o mașină de formă dreptunghiulară, ușor alungită, cu o înălțime mai joasă de la sol, cu o caroserie aparte, datorită posibilității de a conduce mașina cu sau fără acoperiș, adică să fie deschisă în partea de sus.
Scheletul exterior al mașinii, denumit și caroserie, este reprezentat plin în relief.
Farurile și luminile de semnalizare din față jos și sus, în stânga, și spate, în dreapta sus, sunt redate prin forme goale.
Roțile, aflate în partea inferioară a mașinii, au anvelopele sau cauciucurile evidențiate prin cercuri pline în relief, cu o bulină goală în centru fiecare în parte.
Mașina prezintă două uși, în profil fiind redată una, respectiv cea din partea șoferului, stânga, conturată printr-o linie goală, îngroșată.
Nefiind prevăzută cu acoperiș în partea superioară, în imagine sunt ilustrate și spătarele scaunelor din interiorul mașinii, redate prin două forme umplute cu textură punctată, poziționate una în spatele celeilalte, respectiv stânga – locul șoferului, și dreapta – locul pentru pasageri.
În marginea din dreapta jos este reprezentat un om stând în picioare, ca reper în dimensionarea reală a vehiculului.
Informații generale
Decapotabila, cabrioleta sau spiderul / păianjenul este o mașină pentru transport persoane care poate fi condusă cu sau fără acoperiș. Metodele de retragere și depozitare ale acoperișului variază în funcție de model.
Decapotabila permite o experiență de conducere în aer liber, cu posibilitatea de a oferi un acoperiș atunci când este necesar.
Dezavantajele potențiale ale decapotabilelor sunt rigiditatea structurală redusă (necesitând inginerie și modificări semnificative pentru a contracara efectele îndepărtării acoperișului unei mașini) și spațiul mic de depozitare (potbagaj).
Majoritatea acoperișurilor convertibile sunt o construcție pliabilă din stofă. Printre celelalte tipuri de acoperișuri convertibile se numără hardtract-urile retractabile (adesea construite din metal sau plastic) și hardtops-urile detașabile (unde un acoperiș din metal sau plastic este îndepărtat manual și deseori depozitat în portbagaj).
Majoritatea automobilelor timpurii erau vehicule deschise, fără acoperiș sau părți laterale. Deoarece motoarele auto au devenit mai puternice până la sfârșitul secolului al XIX-lea, acoperișurile pliabile din material textil sau din piele au început să apară pe mașini.
Câteva exemple de mașini timpurii cu acoperișuri sunt phaeton-ul (o mașină cu două locuri cu acoperiș temporar), brougham-ul, coupé de ville (având în spate un compartiment închis pentru pasageri, în timp ce șoferul stătea în față, în aer liber) sau landaulet-ul (unde șoferul are un acoperiș fix și habitaclul are un acoperiș rabatabil). Mașinile mai puțin costisitoare, cum ar fi Runabout-urile, decapotabilele sport sau mașinile rezistente pentru tururi ghidate (fără geamuri laterale), au rămas fie deschise, fie au fost dotate cu un acoperiș rudimentar pliabil și perdele laterale detașabile.
În anii 1920, când caroseriile din oțel au început să fie produse în masă, mașinile închise au devenit disponibile cumpărătorului cu buget mediu și mașinile deschise complet au început să dispară de pe piața principală.
Până la mijlocul anilor ’30, numărul redus de mașini decapotabile care încă se mai vindeau era alcătuit din modelele de lux comercializate la un preț ridicat. În 1939, Plymouth a introdus primul acoperiș convertibil acționat mecanic.
Cererea pentru decapotabile a crescut datorită soldaților americani care, luptând în Franța și Regatul Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au descoperit acolo mașinile mici de tip roadster ce nu erau disponibile la acea vreme și în Statele Unite. Printre acestea se numara MG Midget și Triumph Roadster. Producătorii auto din Statele Unite au fabricat o gamă largă de modele în anii ’50 -’60 – de la modele economice de dimensiuni compacte, precum Rambler American și Studebaker Lark, la modele mai scumpe precum Packard Caribbean, Oldsmobile 98 și Imperial produs de Chrysler Corporation.
În anii ’70, popularitatea cabrioletelor a fost grav afectată de creșterea vitezei de deplasare pe drumuri (ceea ce ducea la intensificarea vântului și a zgomotului pentru ocupanții automobilului) și a standardelor de siguranță pentru vehicule în caz de accidente propuse în Statele Unite.
După ce ultima decapotabilă Cadillac Eldorado a fost realizată în 1976, singurele cabriolete vândute în Statele Unite erau importate, până când Chrysler Corporation a introdus în 1982 modele bazate pe K-Car. Pentru Chrysler acesta era LeBaron, iar pentru Dodge, modelul 400.
În 1989, Mazda a lansat prima generație Mazda MX-5 (numită „Miata” în America de Nord), care a devenit cea mai vândută decapotabilă, înregistrând peste 1 milion de vânzări.
De asemenea, în 1989, Toyota a lansat Toyota Soarer Aerocabin, care folosește un acoperiș dur (hardtop) retractabil cu acționare electrică. Deși au fost produse numai 500 de bucăți, cu toate acestea designul hardtop retractabil a devenit din ce în ce mai popular în secolul al XXI-lea.
În prezent, modelele dedicate stilului de caroserie decapotabilă includ Mazda MX-5, Porsche Boxster și Opel Cascada. De asemenea, multe alte tipuri de automobile includ un astfel de stil de caroserie în cadrul aceleiași game de modele.
Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Convertible
Descarcă imaginea
