Descrierea imaginii
Imaginea prezintă din profil o locomotivă electrică sau vagonul motor, care trage pe șine restul vagoanelor cuplate, prevăzută cu două posturi de conducere, în capetele din stânga și din dreapta, acestea fiind utilizate în funcție de sensul de mers al trenului.
Locomotiva este reprezentată în formă de dreptughi, la baza căruia se află șase perechi de roți, trei înspre stânga și trei înspre dreapta, redate ca șase cercuri îngroșate, cu câte o bulină plină în relief în mijloc.
Locomotiva prezintă în partea de sus, pe acoperiș, la capete, câte un pantograf sau instalația prin care se alimentează motorul cu energie electrică la contactul cu cablurile aeriene, punând, astfel, în mișcare vehiculul pe șine.
Liniile electrice din capătul stâng și drept al locomotivei sunt redate ca două linii oblice și îngroșate, unite într-un punct.
Capetele din stânga și dreapta ale locomotivei prezintă câte o cabină a conductorului, ce are înfățișate câte două dreptunghiuri înguste, conturat cu linie goală, reprezentând ferestrele.
Fereastra mică a ușilor fiecărei cabine, precum și geamurile din lateral ale locomotivei, sunt redate prin cercuri mici și goale.
Caroseria sau învelișul exterior al locomotivei este redată plină în relief și acoperă cutia motorului și a scheletului intern.
La marginea dreaptă și stângă a locomotivei, pe bara de jos, sunt amplasate câte două tampoane, evidențiate prin câte o linie scurtă, îngroșată și orizontală, cu capătul unit de o linie verticală îngroșată.
Tamponul constă într-o piesă cu formă de disc metalic, cu rol de a păstra o anumită distanță între vagoanele cumplate și de a amortiza șocurile dintre ele în timpul mersului.
Sub tampon se află plugul de zăpadă, câte unul în fiecare capăt, redat ca un triunghi umplut cu textură de x-uri, piesă folosită la înlăturarea obstacolelor de pe șine, în timpul mersului.
Jos, în partea stângă, se află un om stând în picioare, ilustrat pentru a facilita raportarea dimensiunilor vehiculului la mărimea unui adult.
Date suplimentare
Locomotiva electrică este un vehicul feroviar mecanizat prin electricitate din surse externe sau de la bateriile montate pe bord.
Spre deosebire de locomotiva cu aburi, cea electrică putea funcționa non-stop, fără grija alimentării cu cărbune sau apă. În comparație cu locomotiva Diesel, locomotiva electrică era mai silențioasă, nepoluantă și avea o putere mai mare.
Locomotivele electrice sunt mai ușoare pe șină, reducând întreținerea șinei. În plus, sunt ideale pentru pentru serviciul de transport feroviar cu opriri dese. Locomotivele electrice sunt într-un cuvânt eficiente.
Prima locomotivă electrică cunoscută a fost construită în 1837 de chimistul scoțian Robert Davidson și a fost alimentată de celule galvanice (baterii). În 1841, Davidson a construit o locomotivă mai mare, botezată sugestiv „Galvani”. Vehiculul, care cântărea șapte tone, a reușit să care o greutate de șase tone pe un traseu de aproximativ 3 kilometri, cu viteza de 6 kilometri pe oră. Până la urmă, locomotiva a fost distrusă de niște angajați ai căii ferate, care au considerat că aceasta reprezintă o amenințare la securitatea locurilor de muncă.
Primul tren electric de pasageri a fost prezentat în 1879 de inginerul german Werner von Siemens, la Berlin. Locomotiva avea un motor de 2,2 kW și trăgea după ea trei „vagoane” (de fapt, niște mici platforme pe roți) cu viteza de 13 kilometri pe oră. Era alimentată electric cu 150 V de curent continuu, cu ajutorul unei a treia șine montată între cele de rulare. În doar patru luni, trenul a transportat peste 86.000 de pasageri pe un traseu circular cu lungimea de 300 metri.
Lui Werner von Siemens îi datorăm și tramvaiul de astăzi pentru că, în 1881, el a construit prima linie de tramvai în Lichterfelde, lângă Berlin.
În SUA, printre pionierii tracțiunii feroviare îi putem menționa pe Thomas Edison, Stephen D. Field și Leo Daft. Astfel, prima locomotivă electrică americană a fost realizată după proiectele lui Edison, în 1880. Curentul electric era preluat prin șina de rulare.
Pe 9 decembrie 1965, au fost introduse în România primele locomotive electrice. Ele au circulat pe dificila secțiune Predeal-Brașov, cu o viteză maximă de 120 kilometri pe oră. În 1966, începe și în România fabricarea locomotivelor electrice 060-EA, pe baza licenței suedeze, urmată și de realizarea variantei 060-EA1. Partea electrică și montajul general erau realizate de Electroputere Craiova, iar partea mecanică era asigurată de ICM Reșița. Aceste două tipuri de locomotive electrice românești se situează printre cele mai moderne locomotive europene.
Bibliografie
- Claudiu Andone, Povestea locomotivei, disponibil online la https://stiintasitehnica.com/povestea-locomotivei/, accesat la 23 ianuarie2020.
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_locomotivei_electrice
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2020/01/ENG56.png