fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă din profil, sus, și din interior, secționat, jos, un mijloc de transport public feroviar, format din mai multe vagoane legate, cu tracțiune electrică, trase pe șine de un vagon motor, îndreptat spre stânga și denumit tramvai.

În partea de sus, cele două vagoane din centru și dreapta sunt reprezentate în formă de dreptughiuri pline în relief, la baza cărora se află și roțile, ca perechi de câte două cercuri pline în relief.

Vagoanele sunt unite prin elemente de articulație, respectiv burdufuri, care le ajută să fie deplasate în curbe, și care sunt asemănătoare unui evantai de piele sau alte fibre, folosit drept componentă și la acordeon.

Delimitarea vagoanelor prin burduf se poate face prin partea de sus a tramvaiului, repectiv prin linia acoperișului care prezintă două frânturi scurte, care încadrează vagonul central.

Vagonul motor din stânga, se dinstinge de celelalte prin faptul că prezintă în partea de sus, pe acoperiș, la marginea stângă, o catenară, redată printr-o linie frântă, prin care motorul se alimentează electric prin deplasarea acesteia de-a lungul cablurilor electrice.

Cablurile electrice sunt redate printr-o linie orizontală, situată în partea de sus a tramvaiului.

Capătul din stânga vagonului motor este rezervat cabinei vatmanului, conductorul tramvaiului, și are ilustrat geamul din față, redat ca jumătate dintr-un dreptunghi gol.

Geamurile ferestrelor se află în partea superioară, fiind aliniate de-a lungul vagoanelor, redate ca pătrate goale, încadrate de câte o ușă a fiecărui vagon.

Vagoanele din capewte au câte două uși marginale, iar vagonul central prezintă doar una.

Cele cinci perechi de uși duble sunt evidențiate prin două dreptunghiuri verticale și unite, cu ferestre dreptunghice deasupra, ale căror geamuri sunt redate prin forme goale.

Jos, în partea dreaptă, se află un om, stând în picioare, ilustrat pentru a facilita raportarea dimensiunilor unui vagon la mărimea unui adult.

În jumătatea de jos a imaginii, este prezentat din profil interiorul tramvaiului, fără caroserie.

Jos, în dreptul celor cinci perechi de uși duble pentru pasageri, care nu sunt ilustrate aici, sunt prezente scări, redate prin textură de linii orizontale și paralele.

Între scări sunt redate dreptunghiuri orizontale, pline în relief, reprezentând podeaua din interior.

Pe podea sunt amplasate, pe două rânduri similare, șaisprezece scaune cu spătar, și încă un scaun pentru vatman, aflat în cabina sa din marginea stângă.

Cele două rânduri sunt despărțite de un coridor lung și îngust, din profil fiind ilustrat doar un rând de scaune, încadrate de bare metalice, pentru a delimita locurile de uși.

În capătul din dreapta al vagonului nu sunt amplasate scaune, deci este un spațiu gol, unde călătorii pot sta doar în picioare.

La a patra ușă, numărătoarea pornind din stânga, este ilustrat un om, stând în picioare, în dreptul scărilor, pentru a facilita raportarea dimensiunilor vehiculului la mărimea unui adult.

 

Date suplimentare

Tramvaiul este un vehicul feroviar care circulă pe șine de-a lungul străzilor din orașe, și, uneori, pe o cale dedicată. Liniile deservite de tramvaie sunt numite linii de tramvai. Tramvaiele au aproape exclusiv tracțiune electrică, deși în secolul al XIX-lea au existat și tramvaie trase de cai.

Tramvaiele sunt, de obicei, mai ușoare și mai scurte decât trenurile și metrourile. Astăzi, cele mai multe tramvaie folosesc tracțiunea electrică, de obicei alimentarea fiind făcută de la o catenară prin pantograf. În unele cazuri se folosește o a treia șină, un troleu sau o liră. Dacă este necesar, acestea pot avea sisteme hibride de alimentare cu energie electrică în străzile orașului, și cu motorină în afara orașului. Tramvaiele sunt acum de obicei incluse în termenul mai larg de “metrou ușor”, care include, de asemenea, și alte sisteme de transport cu cale dedicată.

Liniile de tramvai pot fi extinse între orașe (de exemplu, prin linii interurbane, sau tram-trenuri) sau chiar între țări diferite (de exemplu în Basel, Strasbourg), sau poate circula pe o cale dedicată, chiar și în orașe (metrou ușor). Foarte rar, tramvaiele pot căra și marfă, de exemplu materiale necesare mentenanței liniei. Datorită acestei versatilități, diferențele între diferitele moduri de transport feroviar sunt de multe ori neclare.

Unul dintre avantaje față de formele anterioare de transport a fost rezistența scăzută la rulare a roților de oțel pe șine, care permitea animalelor să transporta o sarcină mai mare pentru un anumit efort. Problema cu tramvaiele trase de cai era că animalele nu puteau lucra decât un număr limitat de ore într-o anumită zi, trebuiau să fie adăpostite, hrănite și îngrijite zi de zi, și produceau cantități semnificative de resturi pe care compania trebuia să le arunce. Tramvaiele electrice au înlocuit în mare măsură cele cu tracțiune animală la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Îmbunătățirile în alte forme de transport rutier, cum ar fi autobuzele, au condus la declinul tramvaielor în mijlocul secolului XX, urmate de o renaștere la începutul secolului al XXI-lea.

În limba română, cuvântul tramvai provine din englezul tramway și nu se fac diferențieri între tramvaie articulate sau cu vagoane sau în funcție de tipul de șină pe care circulă. Pe lângă termenii tram și tramway, în engleză se mai folosesc și streetcar, trolley, sau trolleycar, în funcție de locație și de tipul de vehicul.

Bibliografie:

  1. Wikiwand, disponibil online la https://www.wikiwand.com/ro/Tramvai accesat la 21 octombrie 2019

Descarcă imagine

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/10/Tramvai.png