Descrierea imaginii

Imaginea prezintă o plantă cu frunze lungi și ridicate, cu margini crestate, cu o floarea rotundă în vârful tulpinii, denumită păpădie

Floarea din stânga este uscată, reprezentată printr-un cerc umplut cu textură de x-uri, care redau țepii subțiri, firavi și ușori ca puful, ce râmân în urma veștejirii petalelor florii.

Floarea din dreapta, privită din profil, evidențiază prin linii concentrice și paralele, ca un evantai, petalele subțiri și dese ale florii de păpădie, în plină dezvoltare.

Frunzele pornesc de la baza tulpini și se înalță înspre floare, aproape paralele cu aceasta, și sunt redate pline în relief.

Date istorice

Păpădia este o plantă perenă cu forme variate, foarte răspândită în Europa Centrală, de Est și Sud. Crește de obicei în zone ierboase, de paragină, pe pășuni, fânețe, în soluri umede, pe marginea digurilor și în grădini. Plantele au rădăcini cilindrice, drepte, de 10-25 cm lungime și 1-3 cm grosime. Frunzele au 15-25 cm lungime, sunt în formă de vârf de lance și au margini zimțate. Tulpina are 5-40 cm înălțime și are o formă tubulară dreaptă, de obicei păroasă. Ca urmare a recoltării albinelor florile produc multă miere, totodată ele menținându-se din martie până în iunie. Fructele au semințe cu puf care sunt luate de curenţii de aer, ajutând la răspândirea plantei [bibliografie 1]. Întreaga plantă produce o substanță lăptoasă și lipicioasă.

Păpădia are mai multe denumiri populare: buhă, băşina porcului, cicoare, crestățea, lăptucă, papalungă, pilug, turci, floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase, gușa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă. [bibliografie 2].

Păpădia a fost menționată ca medicament în lucrările medicilor arabi din secolele X și XI cu denumirea de Taraxcacon. În Țara Galilor este menționată în scrieri medicale ce datează din secolul XIII. În antichitate, rădăcinile și frunzele de păpădie erau folosite pentru a trata afecțiunile ficatului. Nativii americani fierbeau planta și beau conținutul pentru a trata bolile de rinichi, vânătăile, bolile de piele, arsurile și deranjamentele stomacului. Chinezii foloseau păpădia pentru tratarea problemelor stomacale, apendicita, precum și pentru probleme ale sânilor, cum ar fi inflamațiile sau lipsa laptelui. În Europa era folosită pentru tratarea febrei, problemelor oculare, diabetului și a diareei [bibliografie 3].

Destul de puțin popular, poate și din cauza gustului amărui, ușor neplăcut, ceaiul de păpădie este unul dintre cele mai puternice detoxifiante naturale. Frunzele de păpădie din care se prepară infuzia sunt bogate în fibre, proteine și glucide, dar și în vitamine și minerale: vitamina A, E, K, C și vitamine din complexul B [bibliografie 4].

Bibliografie:

  1. Ce se întâmplă doctore?, disponibil la https://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/papadie-taraxacum-officinalis-11477652 accesat la 15 octombrie 2019
  2. Natural Herbs, disponibil online la http://www.naturalherbs.ro/herbs/ro/gyogynovenyek/papadie-taraxacum-officinale/ accesat la 15 octombrie 2019
  3. Pestre.ro, disponibil online la https://www.pestre.ro/blog/papadia-tot-ce-trebuie-sa-stim/ accesat la 15 octombrie 2019
  4. Doctor Oana Cuzino, disponibil online la https://doc.ro/sanatate/ceai-papadie-beneficii-indicatii accesat la 15 octombrie 2019

Descarcă imagine

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/10/11._Papadie.png