Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 40 de ani, cu început de chelie, sprâncene stufoase, nas bombat cu nări proeminente, maxilar osos, îmbrăcat în costum.
Capul este conturat de părul piepănat pe spate, redat prin o fâșie de textură cu linii ușor curbe.
Textura ondulată reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată prin textură cu pătrate pline în relief, aglomerate.
Poartă cravată evidențiată plină în relief.

Date istorice

Teohari Georgescu s-a născut la 31 ianuarie 1908 în București. Viața sa înainte de intrarea în mișcarea comunistă, în 1929, a fost una tipică unui tânăr ce aparținea clasei de mijloc Bibliografie 1. A absolvit patru clase, și-a satisfăcut stagiul militar, iar apoi a lucrat ca tipograf al atelierelor tipografice ”Cartea Românească” Bibliografie 2. În 1940, Teohari Georgescu a fost trimis într-un stagiu de instruire la Moscova, unde s-a aflat sub coordonarea lui Gheorghi Dimitrov Bibliografie 3. Un an mai târziu, la întoarcerea în țară a fost arestat pentru a doua oară, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, din care ispășește doar trei în penitenciarele Caransebeș și Văcărești, fiind eliberat la 23 august 1944 Bibliografie 4.
După eliberare, Teohari Georgescu primește funcția de subsecretar de stat pentru chestiuni administrative la Ministerul de Interne, iar la 6 martie 1945 devine Ministru de Interne, funcție ce avea să o mențină până la 28 mai 1952 Bibliografie 5. Din postura de ministru, este unul dintre principalii artizani ai comunizării României și responsabili pentru represiunea declanșată împotriva oponenților politice, de la cea împotriva membrilor partidelor istorice și până la cea împotriva luptătorilor anticomuniști din munți sau a țăranilor care se opuneau colectivizării. Era adeptul anihilării treptate și individuale a „dușmanilor de clasă” Bibliografie 6.
Deși locul său în partid fusese unul privilegiat, din 1952 are loc o răsturnare de situație. Astfel, Teohari Georgescu, alături de Ana Pauker și Vasile Luca, este acuzat de atitudine antistatală și antipartinică și deviere de dreapta, fiind eliberat din toate funcțiile pe care le ocupa și arestat. Aceste acuzații se aduceau de regulă membrilor de partid ce urmau a fi epurați Bibliografie 7. Ancheta lui Teohari Georgescu a durat trei ani, la finalul căreia a fost eliberat din închisoare Bibliografie 8.
Deși nu a mai putut ocupa vreo funcție de conducere în stat sau partid, după eliberarea din închisoare, Teohari Georgescu a ocupat funcția de director al Întreprinderii Poligrafice ”13 decembrie 1918” (Cartea Românească) până în 1972 Bibliografie 9. Cu toate că a fost reabilitat în timpul Plenarei CC al PCR din aprilie 1968, Teohari Georgescu nu și-a recâștigat niciodată poziția pe care a avut-o la începuturile regimului comunist. A murit la 31 decembrie 1976 în București.

Bibliografie

1. Florica Dobre, coord., Membrii CC al PCR 1945-1989. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 287.
2. Dennis Deletant, Communist terror in Romania. Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965, Londra, Hurst and Company, 1999, p. 23.
3. Marius Oprea, Bastionul cruzimii. O istorie a Securității 1948-1964, Iași, Editura Polirom, 2008, p. 297.
4. Stelian Tănase, Clienții lu’ Tanti Varvara. Istorii clandestine, București, Editura Humanitas, 2016, p. 298.
5. Dennis Deletant, banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, Iași, Editura Polirom, 1999, p. 570.
6. Doc. 383, în M. Pelin, Cartea Albă a Securităţii, vol. I, pp. 456-457.
7. Gheorghe Onișoru, Pecetea lui Stalin. Cazul Vasile Luca, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2014, p. 262.
8. Dan Drăghia, ”Gheorghe Gheorghiu-Dej și grupul moscovit„, în Ștefan Bosomitu, Mihai Burcea (coord.), Spectrele lui Dej. Incursiuni în biografia și regimul unui dictator, Iași, Editura Polirom, 2012, p. 172.
9. Ianoși Ion, Internaționala mea. Cronica unei vieți, Iași, Editura Polirom, 2012, p. 178.

Descarcă imaginea

https://imaginitactile.ro/images/9/9a/Teohari_Georgescu.png