fbpx

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 40 de ani, cu părul lung și cârlionțat pe spate, nas bombat și lung, buze pline, gușă și urechi proeminente, îmbrăcat în costum.
Fruntea lată este conturată de părul piepănat pe spate, redat prin textură de x-uri mici și dense.
Textura ondulată reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată textură cu pătrate pline în relief, aglomerate.
Poartă cravată evidențiată plină în relief.

Date istorice

Subinginer miner, Miron Cozma a fost lider de sindicat în Valea Jiului între 1990 și 1999. S-a făcut remarcat prin inițierea a patru mișcări de protest ale minerilor între 1990 și 1999. Figura lui este asociată la nivelul percepției publice cu mineriadele, fapte pentru care problemele cu justiția îl vor urmări constant. Momentul său de ascensiune publică îl reprezintă mineriada din 13-15 iunie 1990. La sfârșitul acesteia, în fața minerilor adunați la Romexpo, Miron Cozma apare pe scena improvizată alături de președintele României, Ion Iliescu. După mineriada din iunie 1990, Miron Cozma își consolidează rolul de lider al minerilor din Valea Jiului. La 24 septembrie 1991, inițiază o nouă mineriadă, în urma căreia guvernul condus de Petre Roman va fi demis la 26 septembrie 1991. Cu prilejul acestei mineriade, Miron Cozma capătă notorietate națională, când la 25 septembrie 1991 pătrunde prin forță în clădirea Parlamentului României, prezentându-se publicului larg chiar de la tribuna forului legislativ Bibliografie 1.
Bănuit că ar fi acționat la comanda politică a președintelui Ion Iliescu, după 1996 vor fi deschise mai multe anchete judiciare împotriva lui Miron Cozma. După o primă condamnare în anul 1997, este eliberat în scurt timp, devenind totodată vicepreședinte al Partidului România Mare, formațiune politică cu mesaj extremist și xenofob condus de Corneliu Vadim-Tudor. În 1998, ca urmare a unei recesiuni economice fără precedent, popularitatea lui Miron Cozma și ascensiunea populismului făceau din liderul sindical din Valea Jiului un pericol iminent la adresa fragilei democrații românești. Un jurnalist semnala faptul că astfel de persoane publice ca Miron Cozma, Corneliu Vadim Tudor sau Gheorghe Funar, trebui privite cu seriozitate, în caz contrar oricât de „nerușinați, ridicoli, absurzi, dar sprijiniți de nemulțumirea poporului”, vor deveni „un leac mortal” pentru incipienta democrație românească Bibliografie 2.
La începutul anului 1999 este condamnat la 18 ani de închisoare pentru subminarea puterii de stat în timpul mineriadei din 1991, fiind încarcerat la data de 16 februarie 1999. La 17 decembrie 2004, în ultimele zile de mandat, președintele Ion Iliescu îl grațiază pe Miron Cozma, fapt ce a provocat o vie nemulțumire în societatea românească și la nivel internațional. Libertatea sa va dura o singură zi, fiind rearestat și eliberat iarăși în iunie 2005. Tot în același an este condamant într-un alt dosar referitor la mineriade, fiind eliberat în decembrie 2007 Bibliografie 3.
În luna iunie a anului 2017, numele său apare pe lista inculpaților din Dosarul mineriadei din 13-15 iunie 2017, alături de cel al fostului președinte al României, Ion Iliescu, sau de fostul președinte al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu. Cunoscut sub numele de „Luceafărul huilei”, popularitatea lui Miron Cozma în Valea Jiului era invers proporțională cu antipatiile pe care le provoca în rândul societății civile, fiind considerat un personaj periculos. Pe lângă mineriade, Miron Cozma era acuzat de comportament violent, insultarea și amenințarea unui polițist în misiune și de complicitate cu rețele de crimă organizată Bibliografie 4. În arhiva CNSAS, jurnalista Ramona Ursu a identificat angajamentul lui Miron Cozma cu Securitatea, semnat după protestele anti-comuniste din Valea Jiului din august 1977, sub numele de cod „Paul”, colaborare ce se va încheia în 1983. Consiliul CNSAS a decis că nu a fost colaborator al Securității ca poliție politică Bibliografie 5.

Bibliografie

1. Alin Rus, Mineriadele. Între manipulare politică și solidaritate muncitorească, București, Curtea Veche Publishing, 2007, p. 382.
2. Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, București, Editura Humanitas, 2004, p. 195.
3. Pentru lista completă a condamnărilor lui Miron Cozma vezi Condamnările lui Miron Cozma. Cronologie, 2 decembrie 2007 http://www.ziare.com/petre-roman/stiri-petre-roman/condamnarile-lui-miron-cozma-cronologie-186735 26 noiembrie 2018.
4. Alin Rus, Mineriadele. Între manipulare politică și solidaritate muncitorească, București, Curtea Veche Publishing, 2007p. 388.
5. Ramona Ursu, Dosarele Securității. Marian Munteanu și Miron Cozma versus Piața Universității, București, Editura Integral, 2016, p. 263-266.

Descarcă imaginea:

https://imaginitactile.ro/images/8/82/Miron_Cozma.png