fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea de sus prezintă un vagon de metrou, privit din profil, reprezentat  în formă de dreptunghi cu colțuri rotunjite.

La baza acestuia se află patru perechi de roți, în marginea stângă și dreaptă, din profil fiind ilustrate două și redate ca cercuri goale prinse de o linie îngroșată.

Scheletul exterior al vagonului, denumit și caroserie, este reprezentat plin în relief.

Cele două ferestre, din mijloc, în stânga și dreapta ușii centrale, sunt evidențiate prin două dreptunghiuri orizontale și goale.

Geamurile celor trei uși duble sunt evidențiate prin dreptunghiuri verticale umplute cu textură de linii oblice și paralele.

Imaginea de jos prezintă, din plan aerian, interiorul unui vagon de metrou, reprezentat ca un dreptunghi, conturat cu linie îngroșată.

De-a lungul liniei de contur, lipite de pereții vagonului, sunt amplasate scaunele cu spătar pentru călători, așezate unul lângă altul, grupate astfel:

  • în partea de sus, de la stânga la dreapta, sunt așezate două, urmate de ușă dublă, apoi cinci, urmate de ușa dublă centrală, și alte cinci, terminate cu o a treia ușă dublă și alte două scaune;
  • în partea de jos, de la stânga la dreapta, după un spațiu gol și o ușă dublă, sunt așezate cinci, urmate ușa dublă centrală, apoi alte cinci, urmate de a treia ușă dublă, și finalizate cu încă două, în colțul inferior din dreapta.

Scaunele sunt redate prin pătrate pline în relief.

Marginile din stânga și dreapta vagonului, delimitate de linii întrerupte, reprezintă conexiunea cu celelalte vagoane.

Date generale

Industrializarea a fost una dintre cele mai mari promisiuni ale comunismului și poate singura care i-a reușit. În cazul României, perioada comunistă avea să aibă parte de schimbări majore și modernizare în domeniul industriei. Una dintre cele mai importante implementări a fost construirea unui sistem de transport subteran.
Încă de la 1908 apare un plan al construirii unei linii de metrou în București, prin lucrarea de licență a lui Dimitrie Leonida.

Totuși, planul de construire a rețelei subterane avea să înceapă a fi pus în aplicare mult mai târziu.
A existat o încercare de demarare a proiectului și în epoca dejistă în 1952, însă fără succes. Abia în 1971, Consiliul Popular al Municipiului București avea să înființeze o comisie ce avea rolul de a documenta realizarea sistemului de transport subteran.

Trei ani mai târziu, în 1974 se decide oficial începerea construcției, ce avea să aibă trei magistrale: Stăvilarul Ciurel – Titan (magistrala I), Pipera – Berceni (magistrala II), iar cea de-a treia magistrală făcea legătura între toate cartierele orașului . Următorul an, proiectul este demarat.

Bibliography:

1. Lucian Nastasă, Itinerarii spre lumea savantă: tineri din spațiul românesc la studii în străinătate, 1864-1944, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006, p. 238.
2. Antoaneta Etves, Trenul subteran face noi opriri. Două stații de metrou de deschid astăzi! Cât a construit Ceaușescu și câte stații s-au dat în folosință în ultimii 27 de ani. Galerie FOTO, disponibil online la https://evz.ro/trenul-subteran-face-noi-opriri-doua-statii-de-metrou-de-deschid.html aceesat la 03.12.2018.
3. Constantin Vitanos, Alexandru-Claudiu Vitanos, România de la “Marea cea mare” : ţinut original – îmbogăţeşte patrimoniul umanității. Opinii externe, București, Editura Mica Valahie, 2018, p. 29.
4. Ibidem.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2020/03/ENG49.png