Descrierea imaginii
Imaginea prezintă un animal de foarte mari dimensiuni, robust, denumit elefant, privit din profil, îndreptat spre stânga.
Mamiferul, redat plin în relief, are corpul pătrățos, cântărind în jur de o tonă, cu urechi largi, subțiri și poziționate ca două evantaie de-o parte și de alta a capului masiv, colți din fildeș lungi și arcuiți în sus, ce încadrează trompa alungită și cilindrică, coborâtă peste nivelul genunchilor din față.
Trompa elefantului este un organ esențial, format din mușchi, cu rol de olfactiv, de mișcare și de hrănire.
Abdomenul este voluminos, susținut pe picioare scurte și groase, și terminat cu o coadă subțire și lungă.
Lângă elefant, în partea stângă, se află un om, ca reper pentru a determina proporțiile reale ale acestuia.
Date suplimentare
Elefantul este cel mai mare mamifer terestru de pe pământ și are un trunchi masiv, urechi mari și trompe lungi. Acesta este de culoare cenușie sau maro, iar părul de pe corp este rar și aspru. Se găsește cel mai adesea în savane, pajiști și păduri, dar poate ocupa o gamă largă de habitate, inclusiv deșerturi, mlaștini și zone montane din regiunile tropicale și subtropicale din Africa și Asia.
Trompa elefantului este unul dintre cele mai versatile și evoluate organe ale unui mamifer. Din punct de vedere anatomic, trompa este o combinație între buza superioară și nas unde nările sunt situate la vârf. Trompa este mare și puternică, cântărind aproximativ o sută treizeci de kilograme la un adult și este capabilă să ridice o greutate de aproximativ două sute cincizeci de kilograme. Cu toate acestea, este de asemenea extrem de mobilă și sensibilă, ceea ce o face să pară că este aproape independentă de restul animalului. Elefantul își folosește trompa pentru a ridica obiecte, pentru a trimite semnale de avertisment, pentru a saluta alți elefanți sau pentru a aspira apă pentru băut sau spălat. Respirația, hidratarea și hrănirea sunt toate funcții vitale ale trompei. Mare parte a respirației se produce mai degrabă prin trompă decât pe gură. Elefantul bea aspirând până la zece litri de apă în trompă pe care apoi o depozitează în gură. Se hrănesc rupând mai întâi iarbă, frunze și fructe cu capătul trompei, după care, tot cu ajutorul trompei plasează această vegetație în gură. Trompa este de asemenea folosită pentru a colecta praful sau iarba necesare la protejarea împotriva mușcăturilor de insecte și a soarelui.
Există două specii de elefanți: elefanții africani și elefanții asiatici.
Elefantul african este cea mai mare dintre toate speciile de elefanți și cântărește până la opt tone.
Elefanții asiatici diferă în mai multe moduri de rudele lor africane, prezentând mai mult de zece diferențe fizice. De exemplu, elefanții asiatici sunt mai mici decât verii lor africani, iar urechile lor sunt mai mici comparativ cu urechile mari în formă de evantai ale speciilor africane. Doar unii elefanți asiatici masculi au colți, în timp ce în cazul elefanților africani atât masculii cât și femelele au colți.
Colții elefanților conțin fildeș și sunt de fapt dinți incisivi alungiți, care apar pentru prima dată când elefanții au aproximativ doi ani. Acești colți pot fi folosiți la protejarea trompei elefantului, la ridicarea obiectelor, la strângerea hranei și la decojirea copacilor. Aceștia pot fi folosiți și pentru a se apăra. În perioadele de secetă, elefanții își folosesc colții pentru a săpa găuri pentru a găsi apă.
Turmele de elefanți sunt un matriarhat, conduse de obicei de cea mai în vârstă femelă. elefanții sunt organizați în structuri sociale complexe de femele și pui, în timp ce masculii tind să trăiască izolați sau în grupuri mici de burlaci.
O femelă dă naștere o dată la patru sau cinci ani după o perioadă de gestație de douăzeci și două de luni, cea mai lungă perioadă la mamifere.
În medie, un elefant se poate hrăni până la optsprezece ore și poate consuma sute de kilograme de materie vegetală într-o singură zi. Drept urmare, pe măsură ce își pierd habitatul, adesea intră în conflict cu oamenii în competiție pentru resurse.
Elefanții sunt ingineri importanți ai ecosistemelor. În calea lor, lasă cărări prin pădurile dense, care permit trecerea altor animale. Urma piciorului unui elefant poate constitui un microecosistem care, atunci când este umplut cu apă, poate fi cămin pentru mormoloci și alte organisme.
Știați că:
Fildeșul din colții elefanților reprezintă principala cauză pentru care sunt vânați de oameni.
Elefanții sălbatici pot trăi până la șaizeci-șaptezeci de ani.
Lobul temporal al elefantului (zona creierului asociată cu memoria) este mai mare și mai densă decât cea a oamenilor – de unde și expresia ”memorie de elefant”.
Bibliografie
- https://www.worldwildlife.org/species/elephant (accesat 18.05.2021)
- https://www.wwf.org.uk/learn/fascinating-facts/elephants (accesat 18.05.2021)
- https://www.britannica.com/animal/elephant-mammal (accesat 18.05.2021)
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/04/RO-Catalog-Biologie-2019-55-scaled.jpg