Date istorice
Una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului Oradea, care determină totodată silueta caracteristică a zonei centrale, este ansamblul Primăriei municipiului, amplasat în Piaţa Unirii, dominând spaţiul urban din vecinătatea Crişului Repede.
Pe actualul amplasament al Primăriei se găsea o casă cu două camere și un turn mic ce găzduia Episcopia Romano Catolică. O dată cu construirea Palatului Baroc (1777), Episcopia își mută sediul, iar locul ei este luat de Academia de Drept și Liceul arhireal. Ani de-a rândul studenții s-au înghesuit în cele două cămăruțe, până Academia s-a mutat pe actualul loc al Liceului Mihai Eminescu, împărțind spațiul cu Liceul Premonstrates (1874). Liceul arhireal a rămas în vechea clădire a Episcopiei catolice din Piața Mică până în anul 1896, când s-a terminat construcția actualului Liceu Emanuil Gojdu.
După anul 1896 în clădirea ce a deservit atât Episcopia cât și Academia, s-a mutat o școală elementară, iar mai târziu o fabrică de pantofi. Inaugurarea Primariei a avut loc în ianuarie 1904.
Arhitectura
Compoziţia arhitectonică se articulează în jurul a trei curţi interioare, clădirea desfăşurându-se pe o suprafaţă de 5.508 metri pătrați. Faţada principală şi cea dinspre Criş sunt cele mai spectaculoase. Clădirea primește stilul neoclasic. Cele trei registre au ca şi elemente cheie, trei ferestre monumentale încheiate pe traseu semicircular asemeni unor simbolice arcuri de triumf, ferestre ce marchează marea Sală de şedinţe – Sala de Onoare. Cele patru figuri alegorice şi grupul statuar încununează maiestuos întrega compoziţie arhitecturală. La interior, cel mai spectaculos element arhitectural al Primăriei este scara principală, copleșind și prin picturile în frescă ce decorau casa scării.
Noua Primărie avea o sală mare de ședințe, mobilată pe atunci cu bănci în semicerc de lemn, lambriuri și două tablouri de mari dimensiuni, amplasate pe o parte și pe alta a sălii.
Știați că…
O dată cu inaugurarea noii Clădiri a Primăriei a fost dat în folosință și turnul, care avea in componența sa o cameră special dedicată pompierului de serviciu. De acolo, ochiul ager al pompierului supraveghea orașul de incendii sau alte pericole ce puteau să apară.
