Descrierea imaginii
Imaginea prezintă un aparat de radio RIC, sau denumit și micro radioreceptor cu amplificare directă, privit frontal.
Acest aparat este acoperit de o carcasă de plastic în formă de dreptunghi vertical, redată prin textură de linii verticale, paralele și îngroșate.
Pe marginea stângă sunt localizate câte un buton, redat printr-o săgeată cu vârful spre dreapta și dedesubt textură orizontală, care îndeplineau funcții astfel: cel de sus pentru selecția postului de radio prin bandei de unde medii UM1 sau UM2, și cel de jos, cu trei poziții pentru oprire și reglarea volumului 1 sau 2.
În capătul drept al radioului este poziționată vertical antena, redată plină în relief.
În marginea dreaptă sus stă mufa în care este introdus firul cu o singură cască, redată plină în relief.
Date istorice
Inițiativa constituirii unui post public de radio i-a aparținut Guvernului României, care la data de 22 decembrie 1927 a emis actul de înființare al Societății de Difuziune Radiotelefonică. Pe parcursul anului următor aceasta a achiziționat un sediu în București, precum și echipamentele necesare transmisiunilor în eter, astfel încât la data de 1 noiembrie 1928 Radio România începe să emită în mod oficial Bibliografie 1. Pe parcursul anilor 1930 radiodifuziunea a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, atât în ceea ce privește evoluția stațiilor de radioemisie – unele dintre cele mai performante din Sud-Estul Europei – cât și al diversității și calității producțiilor radiodifuzate.
La nivelul anului 1935, aproximativ 1% din populația României deținea un aparat de radio, acestea devenind obiecte cotidiene pentru locuitorii marilor orașe și ai Capitalei. La difuzoarele lor puteau fi ascultate vocile celor mai mari artiști, muzicieni, actori, intelectuali sau oameni politici români ai vremii, precum Mircea Eliade, Tudor Arghezi, Nicolae Iorga, Maria Tănase, Ion Antonescu ori Regele Mihai Bibliografie 2. După instaurarea regimului comunist radioul public a fost naționalizat și subordonat complet statului, iar în anul 1956 Radio România a fuzionat cu Televiziunea Română alături de care a format Radioteleviziunea Română Bibliografie 3.
În anul 1980, Întreprinderea Electronica din București a început să producă, pe baza unei concepții proprii, primul aparat de radio portabil pe tranzistori din România socialistă, sub numele Roland Ionescu Constructorul (RIC). Aparatul, de mici dimensiuni, a fost inițial destinat pieței interne, dar următoarele două versiuni îmbunătățite ale sale, RIC 2 și RIC 3, au fost exportate după 1985 și în alte state din lagărul socialist Bibliografie 4. Radioul RIC a fost produs până în anul 1990.
Bibliografie
1. „Istoric – Societatea Română de Radiodifuziune”, articol disponibil online la adresa: http://www.srr.ro/radio_romania-11855 10.12.2018.
2. Ciprian Sasu, „Fonoteca de aur a SRR, „în întregime digitalizată””, articol disponibil online la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/fonoteca_de_aur_a_srr_in_intregime_digitalizata-68746 10.12.2018.
3. „Istoric – Societatea Română de Radiodifuziune”, articol disponibil online la adresa: http://www.srr.ro/radio_romania-11855 10.12.2018.
4. „Radio RIC – scurtă istorie și restaurare”, articol disponibil online la adresa: https://www.miciielectronisti.com/single-post/2016/10/07/Restaurare-Radio-RIC-2 11.12.2018.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/RCE038_radio_ric_1.png