fbpx

Descrierea imaginii

Orga este un instrument muzical cu claviatură în partea de jos, mijloc, și trei corpuri terminate în partea de sus cu câte un turn ascuțit, respectiv, două corpuri mai înalte și unul central.

Acestea sunt alcătuite din numeroase tuburi de diferite dimensiuni, prin care vibrează sunetul.

În imagine tuburile sunt reprezentate ca niște țevi, prin dreptun ghiuri pline în relief, înguste și alungite, dispuse vertical și paralel, rotunjite în capătul superior și din ce în ce mai subțiate în capătul inferior.

În partea de jos a tuburilor se află o muchie ascuțită, tăiată în țeavă sau fluier, ca un canal prin care trece aerul pompat, și este redată printr-un mic dreptunghi dispus vertical, texturat cu puncte, tăiat pe mijloc de o linie orizontală și îngroșată.

Date istorice

Orga, instrument muzical cu tuburi și claviatură, este adesea descrisă drept regina instrumentelor, un titlu revendicat, printre altele, și de către vioară. Scriitorul Bujor Nedelcovici descrie orga nu ca pe un singur instrument muzical, ci ca pe „zeci de orchestre” [Bibliografie 1]. Totodată, orga a fost vreme de o mie de ani, din timpul împăratului Constantin (272-337) și până la căderea Constantinopolului (1453),  instrumentul de venerare al împăraților bizantini [Bibliografie 2].

Cu toate acestea, istoria orgii nu este însă foarte clară. Se apreciază că orga este unul dintre cele mai longevive instrumente muzicale, a cărei apariție este indicată a fi Grecia secolului III î. e. n.., de unde a ajuns apoi în Imperiul Roman. Potrivit profesorului Lucian Drâmbărean,  orga ar fi fost inițial folosită pentru „amuzament” și pentru „distracții”, mai ales la circuri, în timpul luptelor pentru gladiatori [Bibliografie 3], dar și pentru banchete și nunți. Avea să fie folosită în biserică începând cu secolul VIII al erei noastre, întâlnindu-se însă numai în bisericile catolice, protestante, unite, nu și în cele ortodoxe.  Inginerul grec Ctesibius din Alexandria este considerat inventatorul orgii [Bibliografie 4].

Muzeografa Daniela Voitescu clasifică orgile în două categorii, orgi cu tuburi sau fără tuburi, ultima fiind de asemenea de două tipuri: electronice și mecanice, iar în funcție de amplasarea instrumentului în orgi de cameră, orgi pentru biserici și de teatru. Principalele părți componente ale unei orgi sunt claviatura, tractura, tuburile, registrele, pedalierul, mecanismul de aprovizionare cu aer [Bibliografie 5]. Unele dintre cele mai cunoscute orgi din România sunt cele de la Sala Radio, Biserica Evanghelică din Sibiu, Biserica Neagră din Brașov sau Catedrala Sfântul Iosif din București.

Bibliografie

  1. Bujor Nedelcovici, Cine sunteți, Bujor Nedelcovici?, București, Editura Alfa, 2001.
  2. Daniela Voitescu, Orga Rieger, accesibil online la adresa http://peles.ro/patrimoniul/instrumente-muzicale/orga-rieger/ [23 februarie 2019].
  3. ***, Povestea celui mai longeviv instrument muzical¸accesibil online la adresa http://www.monitorulcj.ro/actualitate/53806-din-arenele-de-lupte-cu-gladiatori-in-bisericile-din-cluj-napoca_-povestea-celui-mai-longeviv-instrument-muzical-%E2%80%93-foto-si-video  [23 februarie 2019].
  4. ***, The History of the Pipe Organ, http://www.classichistory.net/archives/organ [23 februarie 2019].
  5. Daniela Voitescu, Orga Rieger…

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/07/detaliu-tubulatura.png