Descrierea imaginii
Imaginea prezintă harta județului Vrancea, situat în partea sud-estică a țării, delimitat de județele vecine printr-o linie îngroșată, neregulată și închisă.
Județele vecine sunt: în nord – Bacău, la nord-est – Vaslui, în est – Galați, în sud-est – Brăila, în sud – Buzău, la vest – Covasna.
În partea sud-estică este ilustrat orașul reședintă de județ, respectiv Focșani, marcat printr-un pătrat plin în relief.
Harta prezintă formele de relief dominante pe suprafața județului Vrancea, respectiv zona joasă de câmpie, la limita estică și sudică a județului, marcată de Câmpia Râmnicului o câmpie înaltă de la poalele subcarpaților și Lunca Siretului la limita estică cu județul Galați.
Urmează zona de deal și podiș, din partea centrală, formată din subcarpați interni, care sunt pe roci dure chiar la contactul cu munții, cu altitudini mari și subcarpați externi, adică dealuri mai înalte decât cele obișnuite dar mai joase decât subcarpații, care reprezintă al doilea aliniament de sinclinale adică depresiuni sau văi și anticlinale adică dealuri sau culmi, formați pe roci mai moi decât cei interni, la contactul spre exteriorul lor cu câmpia, fapt care duce la căderea sau înclinarea lor înspre sud-est, determinând o structură monoclinală. Acest tip de relief în pantă, la altitudini relativ mari, lângă munți, este prielnic cultivării viței de vie, ca în cazul reliefului cu cueste al Iașului și Vasluiului (de consultat paginile județelor respective pentru mai multe informații).
Aceste dealuri înalte de peste nouă sute de metri formează Subcarpații Vrancei, situați la poalele munților Carpați, mai exact a Carpaților de Curbură cu subunitatea Munții Vrancei. Dintre Subcarpații Vrancei interni, de la vest și centru, la contactul cu munții, enumerăm subdiviziunile: Dealul Răiuțu din nordul central, cu altitudinea maximă de nouă sute cincizeci și șapte de metri și Dealul Răchitaș din partea central-nordică, din stânga orașului Mărășești. Lângă Dealul Răiuțu, pe malul râului Milcov, în localitatea Andreiașu de Jos, în partea central sudică, în stânga Focșanului, se manifestă fenomenul natural „Focurile vii” datorat aprinderii spontane la suprafaţă a gazelor naturale emanate de la adâncimi mari, printre crăpăturile gresiilor din care este alcătuit dealul. Acestea, odată aprinse, ard singure. Zona unde se manifestă focul viu este declarată rezervație naturală. (2)
Subcarpații externi au altitudini cuprinse între șase șapte sute și cinci sute de metri și sunt alcătuiți din subdiviziunile Dealul Căpățâna din sudul extrem, de la contactul cu câmpia, cu altitudini de peste cinci sute de metri și Depresiunea Vrancei similară unui culoar între dealuri înalte în centru, apoi Dealul Deleanu din centru de aproape șapte sute de metri, urmat mai sus de Măgura Odobești fiind cel mai înalt deal din Subcarpații Curburii, deși se află la contact cu câmpia, cu altitudinea de nouă sute nouăzeci și șase de metri, urmat mai sus, în nordul extrem de Dealul Momâia cu șase sute treizeci de metri. Măgura Odobești este o culme foarte înaltă, rotunjită și împădurită, care a fost puternic ridicată de mișcările de cutare ale Scoarței, în Cuaternar. Aceasta a fost declarată arie naturală protejată avifaunistică. Dintre speciile ocrotite aici amintim: ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea de grădină, șoim de iarnă, acvila pitică și ciocârlia de pădure. Acestea și restul păsărilor migratoare își fac cuiburi și se hrănesc din ce le oferă bogatele păduri de foioase, pășunile și râurile. (1)
Zona de munte este marcată de Munții Vrancei, subunitate a Carpaților de Curbură. Aceștia se află în marginea vestică a județului și au altitudinea maximă de o mie șapte sute șaptezeci și șapte de metri în vârful Lăcăuți, la limita central-vestică cu județul Covasna. Partea de est a acestor munţi se încadrează în aria epicentrală a Vrancei, căreia îi corespunde cea mai intensă seismicitate de pe teritoriul țării. Zona Vrancei este situată la intersecția plăcilor tectonice intercontinentale, una dintre ele se subduce adică se scufundă pe sub cealaltă, pentru că este mai veche și mai grea. (2) Statistic, cutremure cu magnitudinea șase și peste apar în Vrancea (aproximativ) la fiecare zece ani, cutremure cu magnitudinea șapte la fiecare treizeci și trei de ani, în timp ce cele cu magnitudinea peste șapte virgulă cinci la fiecare optzeci de ani. (3)
În Munții Vrancei se află o rezervație naturală geologică denumită Cascada Putnei, de unde izvorăște râul Putna, afluent al Siretului. Căderea de apă străbate straturi de gresie foarte dure care au permis formarea cascadei fără a fi erodate de cursul de apă și a forma o vale. Înălțimea cascadei este de aproximativ doisprezece metri și face parte din Parcul Natural Putna-Vrancea. (2)
Zona de câmpie și luncă este marcată goală, zona de deal și podiș este redată prin texură punctată, iar zona de munte este reprezentată prin textură în grilaj, respectiv linii paralele verticale suprapuse altora orizontale.
În colțul din dreapta jos al paginii se află o săgeată cu vârful în sus, indicând Nordul geografic.
Date suplimentare
Bibliografie
- https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83gura_Odobe%C8%99ti_(sit_SPA) accesat la data de 21 iulie 2021.
- Ielenicz, M., Pătru Ileana, Clius Mioara, 2005, Subcarpaţii României, Editura Universitară, Bucureşti.
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Seismicitatea_Rom%C3%A2niei#Zona_subcrustal%C4%83_Vrancea accesat la data de 21 iulie 2021.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2021/03/0089.jpg
