âlceaDescrierea imaginii
Imaginea prezintă harta județului Vâlcea, situat în partea sud-vestică a țării, delimitat de județele vecine printr-o linie îngroșată, neregulată și închisă.
Județele vecine sunt: la nord – Sibiu, în est – Argeș, la sud-est – Olt, în sud-vest – Dolj, în vest – Gorj, la nord-vest – Hunedoara și Alba.
În partea central estică este ilustrat orașul reședintă de județ, respectiv Râmnicu Vâlcea, marcat printr-un pătrat plin în relief.
Harta prezintă formele de relief dominante pe suprafața județului Vâlcea, respectiv zona de deal și podiș din jumătatea sudică, alcătuită în principal din piemonturi, adică forme de relief de la poalele munților, sau ai subcarpaților, mai exact, zona cuprinde Piemontul sau Podișul Getic din sud, cu subdiviziunile Piemontul Oltețului și Dealurile Cernei de mai sus, urmate de Subcarpații Getici din nordul Podișului Getic, de la poalele Carpaților Meridionali. Subcarpații Getici sunt și ei constituiți din subunitatea Subcarpații Vâlcii prezenți în centrul și puțin nordul județului, la vest de Râmnicu Vâlcea.
Altitudinea scade din nord de la Carpații Meridionali, respectiv Grupa Parâng, spre sud în Piemontul Oltețului, de la maxima altitudinală de două mii două sute patruzeci și doi de metri în Vârful Șteflești din Munții Lotrului, extremitatea nord-vestică, pănă la altitudini de două sute cincizeci-trei sute de metri pe lângă orașul sud-estic Drăgășani, și chiar mai joase spre est, aproape de Defileul Oltului.
Zona de munte propriu-zisă cuprinde versanții sud-vestici ai Munților Făgăraș din Grupa Făgăraș, și versanții sudici ai Munților Lotrului alături de Munții Latoriței și Căpățânii din Grupa Parâng. Grupa Făgăraș se desfășoară parțial în nord-estul teritoriului și cuprinde în colțul nord-estic versanții sudici ai Munților Făgăraș, iar la sud de ei, ca o prelungire a lor se află Masivul Cozia cu altitudinea maximă de o mie șase sute șaizeci și opt de metri. Depresiunea Țara Loviștei este o depresiune intracarpatică străbătută de râul Lotru, afluent de dreapta al Oltului, chiar la poalele munților înalți ai Grupei Făgărașului în est și Parângului în vest, delimitată de jur împrejur de masivele Cozia în sud, Făgăraș în nord, Lotrului în nord-vest și Latoriței cu Căpățânii în vest. Se află mai exact la confluența Lotrului cu râul Olt, care traversează județul de la nord la sud, în marginea estică județului, finalizând aici Defileul Oltului, în dreptul Coziei.
Țara Loviștei este o microregiune istorică atestată documentar din anul o mie două sute treizeci și trei, în centrul căreia se află Depresiunea Loviștei. Cele mai importante orașe de aici sunt stațiunea climaterică Voineasa, din vest, Brezoi în sud, Căineni în nord și Perișani cu pârtia de ski în est. La Câineni se află complexul turisticic „Țara Loviștei”, de unde se organizează excursii și trasee montane spre masivele înconjurătoare sau spre localități importante ca Sibiu din nord, Râmnicu Vâlcea din sud sau Curtea de argeș din est. Aici, după spusele istoricilor a avut loc Bătălia de la Posada, din care Țara Românească a reușit să iasă de sub stâpânirea Regatului Ungariei în anul o mie trei sute treizeci. Obiective turistivce naturale și istorice sunt presărate pe întreg teritoriul Țării Loviștei, dintre care amintim: Pietrele cu găuri de pe Doabra, Cascada Apa Spânzurată de pe Latorița, afluent al Lotrului, lacurile hidroenergetice de pe Lotru și Olt, cum este Vidra cel mai mare cu Barajul Vidra amplasat pe râul Lotru, în cheile Vidra și lacurile Malaia, Călimănești și Râmnicu Vâlcea, peșteri sau goluri naturale în carst (calcar, dolomit gips și sare), cum este Peștera Laptelui, apoi bisericile din lemn fără turle, numeroase și specificei zonei, cum sunt: Biserica Brezoi cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Biserica Malaia cu hramul „Sfântul Nicolae” şi „Cuvioasa Paraschiva”, Biserica Bolniţei Mănăstirii Horezu sau Mănăstirea Dintr-un Lemn, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost construită din lemnul unui singur stejar, în secolul al șaisprezecelea, de asemenenea și Monumentul Eroilor din Brezoi, destinat „Eroilor de pe Olt” prin a căror jertfă s-a putut înfăptui România Mare în anul o mie nouă sute optsprezece. (1)
Depresiunea Loviştei „vâlcene” s-a structurat, de-a lungul secolelor, într-o originală zonă montană, păstrând datini şi obiceiuri diverse. „Atuurile” sale sunt următoarele: aspectul original al aşezărilor, cu arhitectura caracteristică zonelor de munte (case cu temelii şi ziduri de piatră, acoperişuri înalte); autenticitatea etnografică şi folclorică, egalând în bogăţie şi frumuseţe alte asemenea regiuni carpatice (Oaş, Maramureş, Haţeg); obiceiurile de nuntă, dansurile şi portul popular, ţesăturile şi cusăturile, ciopliturile în lemn, precum şi alte produse de artizanat, ar putea, de asemenea, să constituie motive de atracţie pentru turiştii români şi străini; (1)
În Loviște, păstoritul a fost și a rămas ocupația de bază a locuitorilor satelor, aceasta împreună cu multe alte datini și obiceiuri care s-au păstrat din strămoși, la fel ca în Țara Oașului, Hațegului și Maramureșului. Dintre acestea amintim sărbătoarea „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, din data de douăzeci și patru februarie, denumită și Dragobetele, care se serbează astfel: fetele confecționează mărțișoare începând din ziua de Dragobete, pecare trebuie să le termine până la Întâi Martie. De asemenea, de Dragobete atât băieții, cât și fetele se prind în frății de cruce. Frăția de cruce a băieților se numește „fârtăție” (de la „fârtați”), iar fetele se numeau „surate”. Prinderea se făcea pe pâine și pe sare. (2)
Satul Perișani din aria Loviștei este presărat cu numeroase arte populare tradiționale păstrate de ultimii meșteri, pe care le fac cunoscute turiștilor în diferite târguri și expoziții, bazaruri sau ateliere meșteșugărești din muzee în aer liber,printre acestea amintim: prelucrarea lemnului și împletitul coşurilor din nuiele, muzică şi port popular, precum şi tradiţii gastronomice din zona Perişani. Oamenii locului arată vizitatorilor cum se face brânza de burduf şi telemeaua de Perişani, cum se culeg şi se pun la murat bureţii de fag, o îndeletnicire tradiţională. (3)
Munții Făgăraș, alcătuți predominant din șisturi cristaline, sunt masivi, compacți și foarte înalți, cei mai înalți din țară cu maxima de două mii cinci sute patruzeci și patru de metri în Vârful Moldoveanu, fapt care a dus la păstrarea și conservarea reliefului glaciar la altitudinile de peste două mii cinci sute de metri.
Masivul Cozia, din sudul Depresiunii Loviștea, marginea nord-estică, sunt situați pe malul stâng al Oltului, lângă stațiunea balneoclimaterică Călimănești Căciulata. Sunt caracterizați de o bogată diversitate de specii de floră și faună, deși această sălbăticie a naturii sale este înconjurată de zone locuite, nu a impus un obstacol în declararea sa ca Parcul Național Cozia în anul două mii. Diversitatea biogeografică și-o datorează microclimatului local, prin situarea sa în calea maselor de aer mai blânde dinspre zona submediteraneană dar și petrografiei sale. E un fapt rar să întâlnești de-a lungul unei poteci de pe care o străbați în cinci ore atâtea specii de arbori și arbuști: stejari, castani, tei, mesteceni, cireși și nuci sălbatici, fagi, arțari, pini, molizi, ienuperi, vâsc. De aici se poate ajunge la ruinele castrului roman Arutela, la Mănăstirea Turnu și la Mănăstirea Stănișoara, aflată cel mai sus. (4)
Zona de deal și podiș este redată prin textură punctată, iar zona de munte este reprezentată prin textură în grilaj, respectiv linii paralele verticale suprapuse altora orizontale.
În colțul din stânga sus al paginii se află o săgeată cu vârful în sus, indicând Nordul geografic.
Date suplimentare
Bibliografie
-
- https://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1685-brezoi-turismul.html accesat la data de 16 iulie 2021.
- Țara Loviștei – datini și obiceiuri/ Dragobetele accesat la data de 16 iulie 2021.
- Tradiţii din Ţara Loviştei accesat la data de 16 iulie 2021.
- Cozia, un munte giuvaier – mic Olimp al României accesat la data de 16 iulie 2021.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2021/03/0087.jpg
