Descrierea imaginii
Imaginea prezintă fața unei persoane care exprimă emoția denumită admirație. Această stare emoțională este reflectată în exterior, prin intermediul mimicii și expresiei faciale. Mușchii feței sunt în număr de patruzeci și doi, pentru a putea acționa, în funcție de emoția resimțită, elementele faciale: frunte, sprâncene, pleoape, nas, obraji, buze, bărbie.
Fața este ovală, redată goală, cu frunte lată și maxilar pătrățos. Urechile largi, de-o parte și de alta a marginii feței sunt redate ca două ovaluri alungite pe verticală, desemnând pavilionul urechii. Nasul, pe centrul feței, este lung și se termină la bază, deasupra buzelor, cu un vârf bombat cu nări largi, de-o parte și de alta.
Sprâncenele de sub frunte sunt redate ca două linii orizontale, pline în relief, cu capetele ascuțite dinspre tâmple arcuite. Ochii sunt redați ca două ovale orizontale goale, în centrul cărora se află globul ocular evidențiat printr-un cerc îngroșat.
Gura de sub nas este întredeschisă, cu buzele ușor depărtate, redate redate ca două linii pline în relief și puțin curbate spre interior, cu colțurile din dreapta și din stânga gurii mult arcuite în sus.
Părul de pe cap este tuns scurt, începând de la limita frunții, și de-o parte și de alta încadrează fața pănă deasupra urechilor, în stânga și în dreapta, și este redat plin în relief.
În cazul admirației, fruntea este cutată pe centru. Această încrețire este redată printr-o linie întreruptă, ușor curbată în sus, dispusă orizontal pe mijlocul frunții, fiind împinsă de mușchii feței deasupra sprâncenelor.
Sprâncenele sunt ridicate spre frunte, cu colțurile arcuite coborâte înspre tâmple, reprezentând mirarea. Ochii sunt mari, larg deschiși. Obrajii sunt scoși în relief deasupra nivelului nasului prin câte o linie curbă întreruptă, de-o parte și de alta a feței, imediat sub ochi. Pomeții sunt mai proeminenți când obrajii se ridică peste ei și îi bombează ca două pernuțe rotunde.
Date suplimentare
Din punct de vedere etimologic, înțelesul termenului emoție este impulsul care induce acțiuni ale ființelor.
În psihologie, emoțiile sunt definite ca fiind acele sentimente sau percepții asupra elementelor și relațiilor realității sau imaginației. Aceste sentimente sunt exprimate fizic prin anumite funcții fiziologice, cum ar fi modificări ale respirației, transpirație sau alterări ale ritmului cardiac și includ unele reacții comportamentale, cum ar fi relaxarea, bunăstarea, anxietatea, stresul, depresia, agresivitatea sau plânsul.
Cu ajutorul emoțiilor oamenii pot stabili mai multe comportamente de adaptare pentru organism. De exemplu starea de atac, evadare, căutare a confortului, ajutarea oamenilor, etc.
Emoțiile se manifestă, de asemenea, prin schimbări semnificative ale tonului și modulației vocii. Aceste schimbări comportamentale sunt importante deoarece ajută la comunicarea emoțiilor celorlalțI oameni.
Emoțiile sunt o stare psihologică complexă care implică trei componente distincte: o experiență subiectivă, un răspuns fiziologic și un răspuns comportamental sau expresiv.
Ființa umană este o ființă foarte complexă care poate trece printr-o mare varietate de emoții. Una dintre acestea este admirația.
Admirația este aprecierea pe care o persoană o simte față de cineva care are calități deosebite sau față de ceva ieșit din comun. În general, atunci când ceva sau cineva provoacă admirație, aceasta se datorează faptului că prezintă atribuții sau caracteristici notabile, pozitive și originale, care afectează persoana într-un mod copleșitor. Cu toate acestea, este necesar să fie subliniată natura subiectivă a admirației, adică ceea ce pentru cineva poate face obiectul admirației, pentru altcineva s-ar putea să reprezinte exact contrariul.
Principalele emoții asociate admirației sunt surpriza și uimirea. Admirația este uimirea față de ceva surprinzător, neașteptat sau despre care persoana nu avea nicio idee. În acest sens, admirația se aseamănă cu surpriza și amplifică capacitatea persoanei de a simți uimire în fața acestui lucru neprevăzut.
Admirația implică un prim moment de retragere sau blocaj al minții în fața faptului neașteptat, neobișnuit și / sau extraordinar care o provoacă.
Această emoție provoacă un sentiment profund și de durată, însoțit de apreciere. Ceea ce admiră o persoană este ceva ieșit din comun, diferit și pozitiv. Cauzele admirației depind de sensibilitatea fiecărei persoane. De exemplu, o persoană poate simți admirație pentru un peisaj sau o altă persoană, iar alta poate simți ceva total diferit.
A simți admirație, a fi uimit și a rămâne fără respirație în fața unui fapt poate fi ”o sabie cu două tăișuri”: poate face o persoană fericită și îi poate întări legătura cu ceilalți, dar poate provoca și teama și nesiguranța, determinând în unele situații o scădere a stimei de sine.
Este o emoție cu contraste, ambivalentă. În general, persoanele tind să o perceapă ca pe o emoție pozitivă care le îmbogățește viața; dar, există situații când poate face persoanele să se simtă mici și nesemnificative și astfel poate afecta în mod negativ și starea de spirit a acestora. În această stare, sinele devine mai puțin important și devine parte a unui cadru mai larg, în general social. Acest lucru întărește adesea sentimentul de comunitate.
Bibliografie
- https://institutosalamanca.com/blog/las-emociones-y-su-importancia-en-la-psicologia/ (accesat 25.06.2021)
- http://www.auladeelena.com/2015/09/emocionario-admiracion.html (accesat 17.07.2021)
- https://www.investigacionyciencia.es/revistas/mente-y-cerebro/la-mente-psicodlica-773/admiracin-un-sentimiento-con-muchos-matices-17667 (accesat 17.07.2021)
- https://vivarama.global/category/soporte-maestros/emociones/admiracion-emociones/ (accesat 17.07.2021)
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2021/08/0017.jpg
