Descrierea imaginii

Imaginea prezintă harta oficială Metrorex, a rețelei de transport subteran, respectiv a metroului din București.

Orașul-capitală București este redat plin în relief, iar peste acesta se desfășoară rețeaua Metrorex, redată ca linii îngroșate, goale.

Există patru linii magistrale, de la M1 la M5, pe care circulă metroul, a cincea fiind încă neterminată dar accesibilă pe jumătate de traseu, însumând șaizeci și unu de stații cu pasaj.

Capătul fiecărei linii de metrou se regăsește la marginea fiecărui dintre cele șase sectoare, pe bordura texturii în relief a orașului, și este redat ca o bilă cu diametru mare, goală.

Liniile magistrale sunt următoarele:

M1, care înconjoară centrul Capitalei, urmată de

M2, care taie orașul de la nord la sud, apoi

M3, care traversează Capitala de la vest la sud-est,

M4, care se ramifică din M1 înspre nord-vest, și

M5, care nu este încă finalizată dar terminată și accesibilă pe jumătatea de traseu din sudvest și centru, prevăzută să traverseze orașul de la sud-vest la est.

Stațiile de metrou sunt reprezentate printr-un cerc mai mic, gol, și sunt prezente de-a lungul liniilor magistrale.

Intersecțiile a două sau trei linii de metrou, sunt evidențiate printr-un punct îngroșat, centrat în cercul gol al stației comune respective.

Date istorice

Industrializarea a fost una dintre cele mai mari promisiuni ale comunismului și poate singura care i-a reușit. În cazul României, perioada comunistă avea să aibă parte de schimbări majore și modernizare în domeniul industriei. Una dintre cele mai importante implementări a fost construirea unui sistem de transport subteran.
Încă de la 1908 apare un plan al construirii unei linii de metrou în București, prin lucrarea de licență a lui Dimitrie Leonida Bibliografie 1. Totuși, plan de construire a rețelei subterane avea să înceapă a fi pus în aplicare mult mai târziu.
A existat o încercare de demarare a proiectului și în epoca dejistă în 1952, însă fără succes. Abia în 1971, Consiliul Popular al Municipiului București avea să înființeze o comisie ce avea rolul de a documenta realizarea sistemului de transport subteran Bibliografie 2. Trei ani mai târziu, în 1974 se decide oficial începerea construcției, ce avea să aibă trei magistrale: Stăvilarul Ciurel – Titan (magistrala I), Pipera – Berceni (magistrala II), iar cea de-a treia magistrală făcea legătura între toate cartierele orașului Bibliografie 3. Următorul an, proiectul este demarat Bibliografie 4.
Bibliografie
1. Lucian Nastasă, Itinerarii spre lumea savantă: tineri din spațiul românesc la studii în străinătate, 1864-1944, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006, p. 238.
2. Antoaneta Etves, Trenul subteran face noi opriri. Două stații de metrou de deschid astăzi! Cât a construit Ceaușescu și câte stații s-au dat în folosință în ultimii 27 de ani. Galerie FOTO, disponibil online la https://evz.ro/trenul-subteran-face-noi-opriri-doua-statii-de-metrou-de-deschid.html aceesat la 03.12.2018.
3. Constantin Vitanos, Alexandru-Claudiu Vitanos, România de la “Marea cea mare” : ţinut original – îmbogăţeşte patrimoniul umanității. Opinii externe, București, Editura Mica Valahie, 2018, p. 29.
4. Ibidem.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/03/harta-metrou.png