fbpx

Victor Atănase Stănculescu (10 mai 1928, Tecuci, județul Galați – 19 iunie 2016, București).

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 45 de ani, cu păr scurt, nas bombat, gușă proeminentă, îmbrăcat în costum militar.
Fruntea lată este conturată de părul piepănat într-o parte, redat prin x-uri mici și dense.
Textura ondulată reprezintă sacoul, purtat peste cămașa redată textură cu romburi pline în relief, aglomerate.
Epoleții prezintă câte trei stele și poartă cravata plină în relief.

Date istorice

Victor Atănase Stănculescu, general de armată și unul dintre personajele centrale ale Revoluției Române din decembrie 1989, s-a născut la 10 mai 1928 în Tecuci, județul Galați, în familia unui militar de carieră. După ce a urmat un an la Liceul militar „Mihai Viteazul” din Târgu Mureș, și-a continuat studiile în Brașov. După abandonarea studiilor de medicină și a celor de mate-fizică în Cluj, s-a oferit voluntar pentru Șantierul Bumbești-Livezeni, unde a avut funcția de brigadier [Bibliografie 1]. Aparent, prin gestul  său a urmărit să șteargă urmele unei origini sociale nesănătoase. A absolvit după acea Școala militară de artilerie din Sibiu, iar apoi a urmat Academia Militară „I. V. Stalin” din București. A avut o ascensiune fulgerătoare în Armata RPR, ajungând la 40 de ani general maior, grad pe care l-a primit în contextul invaziei trupelor Pactului de la Varșoviei și a unei temerii generale privind o invazie similară în România [Bibliografie 2].

Din 1981, a fost unul dintre adjuncții ministrului Apărării, iar din 1986 a fost prim-adjunct al ministrului [Bibliografie 3]. Potrivit propriilor declarații, din 1959 și până la sfârșitul regimului comunist a fost „șef al înzestrării armatei în Marele Stat Major”, ocupându-se cu „problemele privind dotarea armatei cu armament [și] tehnică de luptă”. În ultimii ani ai regimului, era totodată responsabil și cu coordonarea industriei de armament [Bibliografie 4]. Vladimir Tismăneanu în caracterizează într-un editorial publicat pe platforma Contributors drept „omul de încredere al clanului Ceaușescu” în comerțul cu arme [Bibliografie 5].

În presa postdecembristă, au apărut o serie de articole care indică faptul că Victor Atănase Stănculescu ar fi participat în 1956 la represiunea organizată împotriva studenților din Timișoara care s-au solidarizat cu revoluția maghiară, revoltându-se totodată împotriva guvernului comunist de la București. În 1956, Stănculescu avea funcția de șef de stat major la UM 04348 din Timișoara și gradul de maior. Generalul Dan Voinea, fost procuror militar, sugerează că în decembrie 1989, când a fost trimis la Timișoara, i-ar fi spus lui Vasile Milea, cel care l-a trimis în acest oraș, că va lichida totul într-o singură zi, așa cum a făcut în 1956 [Bibliografie 6].

După izbucnirea revoluției române în Timișoara, a fost unul dintre generalii trimiși de conducerea statului comunist pentru reprimarea revoluționarilor, iar în urma sinuciderii lui Vasile Milea, ar fi fost propus ca ministru al Apărării. Fuga lui Ceaușescu și dispariția lui Milea au creat un vid de putere, context în care Armata a trecut de partea „poporului”, după ce în zilele precedente participase la reprimarea acestuia. Stănculescu este considerat unul dintre principalii artizani ai acestei treceri [Bibliografie 7].

Încă din decembrie 1989, a făcut parte din structurile de conducere ale noi puteri. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, ministru al Economiei Naționale între dec. 1989 și febr. 1990, ministru al Apărării între februarie 1990 și aprilie 1991, ministru al Industriei între mai 1991 și octombrie 1991. La 13 mai 1991, a fost trecut în rezervă cu gradul de general de patru stele. După octombrie 1991, asemenea unor alte personaje de primă mână din regimul comunist, a trecut în sectorul privat, ocupând funcția de consilier principal al Firmei Balli. În 1997, a fost trimis în judecată pentru rolul său din timpul revoluției la Timișoara, fiind condamnat la 15 ani de închisoare. Eliberat și reîncarcerat succesiv ca urmare a recursurilor declarate și a stării sale de sănătate, a stat 5 ani în închisoare, fiind eliberat condiționat după executarea a cinci ani din pedeapsă. A murit la 19 iunie 2016 [Bibliografie 8].

Bibliografie

  1. Petre Opriș, O schiţă biografică a generalului de armată Victor Atanasie Stănculescu, accesibil online la adresa https://m.jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/o-schita-biografica-a-generalului-de-armata-victor-atanasie-stanculescu-536099.html  [8 decembrie 2018].
  2. Ibidem.
  3. Ionela Gavril, A murit Victor Atanasie Stănculescu, accesibil online la adresa https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/06/19/a-murit-victor-atanasie-stanculescu-fisa-biografica–21-05-45 [8 decembrie 2018].
  4. Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din decembrie 1989, Stenograma audierii generalului Victor Atănase Stănculescu, 1 noiembrie 1993, ff. 2-3.
  5. Ștefan Both, Ion Iliescu şi Victor Atanasie Stănculescu, în spatele înăbuşirii revoltelor studenţeşti din Timişoara, în 1956, accesibil la adresa  https://adevarul.ro/locale/timisoara/ion-iliescu-victor-atanasie-stanculescu-spatele-inabusirii-revoltelor-studentesti-timisoara-1956-1_50ae38c37c42d5a6639acb62/index.html [8 decembrie 2018].
  6. Vladimir Tismăneanu, Vladimir Tismăneanu, Omul fără remușcări: Victor Atănasie Stănculescu, accesibil la adresa http://www.contributors.ro/politica-doctrine/omul-fara-remuscari-victor-atanasie-stanculescu/, [8 decembrie 2018].
  7. Ionela Gavril, A murit Victor Atanasie Stănculescu, accesibil online la adresa https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/06/19/a-murit-victor-atanasie-stanculescu-fisa-biografica–21-05-45 [8 decembrie 2018].
  8. Ibidem.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Victor_Stănculescu.png