Titu Maiorescu

titu maiorescu

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 55 de ani, cu început de chelie, sprâncene groase și arcuite, mustață și cios stufos și lung, nas proeminent, îmbrăcat în costum.
Fruntea lată este conturată de o fâșie cu textură de linii ușpr curbe, reprezentând părul pieptănat cu cărare pe mijloc.
Barba și mustața deasă sunt redate prin linii ondulate și răsfirate.
Textura cu linii verticale, paralele reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată prin textură ondulată.
Poartă papion.

Date istorice

Titu Liviu Maiorescu s-a născut la 15 februarie 1840 în Craiova Bibliografie 1. După absolvirea școlii primare, avea să se înscrie la Gimnaziul Românesc din Scheii Brașovului, ce fusese înființat de unchiul său, Ioan Popazu în 1850 Bibliografie 2. În septembrie 1851, tânărul Maiorescu a fost nevoit să se mute la Viena, unde tatăl său primise un post la Ministerul de Justiție Bibliografie 3. Aici avea să absolve Academia Tereziană. În aceeași perioadă, a început să scrie Însemnări zilnice, jurnal în care avea să consemneze până la sfârșitul vieții Bibliografie 4.
Din 1862, Titu Maiorescu devenea supleant al Tribunalului Ilfov. Un an mai târziu, începea să predea cursul Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei până la moartea lui Iulius Cezar cu privire special la dezvoltarea economico-politică la Universitatea din București Bibliografie 5. În 1863, Maiorescu avea să publice la Iași Anuariul Gimnasiului și Internatului din Iași pe anul școlar 1862-1863 Bibliografie 6. În această perioadă preda filozofie la Facultatea de Litere a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași Bibliografie 7.
Fără doar și poate, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cariera lui Maiorescu a cunoscut o ascensiune fulminantă, devenind pe rând profesor universitar, academician, deputat și chiar ministru. Mai mult decât atât, în 1863 avea să înființeze alături de Theodor Rosetti, Gheorghe Racoviță, Iacob Negruzzi, Petre Carp și Vasile Pogor asociația Junimea, ce avea să se transforme într-un adevărat curent cultural și literar Bibliografie 8. După o viață întreagă de reușite, dar și de controverse, cu o carieră impresionantă, Titu Maiorescu se stingea din viață la 18 iunie 1917, în urma unei boli de inimă Bibliografie 9.

Bibliografie

1. C. Popescu-Cadem, Titu Maiorescu în faţa instanţei documentelor, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2004, p. 6.
2. Pompiliu Teodor, Evoluția gândirii istorice românești, București, Editura Dacia, 1970, p. 215.
3. Ibidem.
4. C. Popescu-Cadem, op. cit., p. 7.
5. Titu Maiorescu: <>, disponibil online la http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/titu-maiorescu-critica-unde-trebuie-si-constructiva-unde-poate/ accesat la 08.12.2018.
6. Ibidem.
7. Ibidem.
8. Constantin Parascan, Eminescu și Creangă la Junimea, Iași, Editura Timpul, 2002, p. 9.
9. C. Popescu-Cadem, op. cit., p. 10.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Titu_Maiorescu.png