fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea îl prezintă pe Petrache Lupu în picioare, privit frontal, îmbrăcat în haine de cioban, cu un baston și o oaie alături de acesta, privită din profil.

Animalul ovin din stânga are cap îngust cu bot alungit, urechi întise spre spate și picioare scurte cu copite.

Restul corpului oiței este acoperit de o blană stufoasă și creață, redată prin textură de linii curbe, orizontale.

Bărbatul poartă cămașă și pantaloni din in sau cânepă, reprezentați prin textură cu linii oblice și paralele.

Este acoperit cu o vestă evidențiată plină în relief.

Ciomagul din lemn este redat printr-o linie verticală și îngroșată, în marginea dreaptă.

Date istorice

Petrache Lupu (născut 14 octombrie 1907, Maglavit – decedat 14 decembrie 1994, Maglavit) a fost un păstor din comuna Maglavit, județul Dolj, de numele căruia se leagă „minunea de la Maglavit” pusă pe seama unor viziuni divine pe care ciobanul le-ar fi avut în vara toridă a anului 1935. Lupu provenea dintr-o familie de nevoiași, ducea o viață de ascet și își câștiga existența păstorind animalele vecinilor din sat. Avea deficiențe de auz și vorbire și o „debilitate mintală și greutate în vorbire”. Ciobanul ar fi avut o revelație, în ziua de vineri, 31 mai 1935, în care Dumnezeu i-a apărut sub chipul unui bătrân, poruncindu-i să îndrume oamenii spre credință Bibliografie 1. Viziunea s-ar fi repetat în săptămânile următoare, chiar și în timpul predicii din biserică. Conform legendei, după ce i s-a arătat Moșul, Petrache s-a vindecat și a căpătat harul de a-i vindeca și pe alții. Sub influența sa, oamenii din satele din jur par că ar fi revenit la moralitate. În memoriile sale, Constantin Argetoianu nota: „În afară de tifosul exantematic și de scarlatină, pe care nu le-a chemat el, Petrache Lupu nu face rău nimănui, ci dimpotrivă, mult bine. A moralizat lumea în tot județul, oamenii nu mai drăcuie, nu mai fură și au devenit mai buni. Au început să meargă și la biserică” Bibliografie 2.
Vestea s-a răspândit în presă, mii de pelerini venind la Maglavit căutând alinarea suferințelor. Autoritățile depășite de evenimente nu făceau față miilor de oameni. Condițiile în care mulțimea aștepta pe Petrache, și la care face trimitere și Argetoianu, erau neigienice, complet necorespunzătoare. S-ar pune pe seama aceste situații și lipsa unei evidențe a cazurilor de vindecare de la Maglavit Bibliografie 3. Petrache devenise obiectul unei continue adorații mistice. Pelerinii lăsau sume mari de bani, dar, în același timp, se înmulțeau și vocile care reclamau impostura. Biserica Ortodoxă Română se menținea rezervată.
Medicul neurolog Marinescu, care a studiat la acea vreme cazul îndeaproape nota că presupusele vindecări ale bolnavilor nu pot fi dovedite, atât timp cât nu se cunoaște situația anterioară a sănătății acestora. În schimb, remarca influența autosugestiei și a tratamentului moral, terapeutic, pe care prezența unui om „atins” de Dumnezeu o avea în rândul mulțimilor Bibliografie 4. Minunea de la Maglavit a ținut prima pagină a presei, subiectul pendulând între miracol și escrocherie. Iorga nota nemulțumit în memoriile sale: „Pe când Europa e tulburată de chestia etiopiană … ce ne preocupă pe noi e minunea de la Maglavit și Sfântul Petrache ciobanul. Abia câteva glasuri se ridică împotriva acestei idolatrii” Bibliografie 5.
Unii preoți au manipulat evenimentul încercând să tragă foloase, inclusiv prin vânzarea de broșuri pe temă, în timp ce negoțul ambulant cu obiecte specifice s-a dezvoltat „natural”. În timp, o adevărată rețea condusă de un anumit preot Bobin a reușit să monopolizeze întreaga „afacere” locală, obținând profituri consistente. Schema e preluată apoi de episcopul Râmnicului Noului Severin și ajunge în final la patriarhul Miron Cristea, care acționează în numele regelui Carol al II-lea. Afacerea trece pe numele regelui, dar acesta își pierde repede interesul. Din 1938, la Maglavit se așterne liniștea Bibliografie 6.
Bibliografie
1. G. Marinescu, Lourdes și Maglavit, București, Tipografia ziarului Universul, 1936, p. 29.
2. Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, 2 februarie 1935 – 31 decembrie 1936, vol. I, București, Editura Machiavelli, 1998, p. 117.
3. Matei Cazacu, Minuni, vedenii si vise premonitorii, în trecutul romanesc, București, Editura Sigma, 2003, p. 155-156.
4. G. Marinescu, op. cit. p. 49.
5. Nicolae Iorga, Memorii. Sinuciderea partidelor. 1932-1938, vol. VII, București, 1939, p. 274.
6. Dragoș Carciga, „Maglavit – miracol sau escrocherie”, https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/maglavit-miracol-sau-escrocherie

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Petrache_Lupu.png