(n. 2 octombrie 1935, Mana)
Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 35 de ani, purtând ochelari, cu păr scurt și barbă, ochi mari, nas bombat, îmbrăcat în costum.
Fruntea lată este conturată de părul piepănat pe spate, care se continuă cu perciunii și barba scurtă, toate redate prin aceiași textură cu linii ușor curbe.
Textura ondulată reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată prin textură cu romburi pline în relief, aglomerate.
Poartă cravată evidențiată prin cercuri.
Date istorice
Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în Manta, județul Orhei într-o familie de învățători români. Numele său este legat de dizidența românească, ce și-a făcut destul de timid simțită prezență. La începutul anului 1977, a încercat atragerea mai multor scriitori, în vederea redactării unei scrisori de solidarizare cu “Charta 77”, fără succes, însă. Scrisoarea a fost în cele din urmă trimisă doar în numele său. La doar câteva zile a fost urmată de o alta adresată lui Nicolae Ceaușescu, în care își exprima indignarea față de colegii săi de breaslă. Considera că vocea lor ar fi putut avea răsunet, dar că rămăseseră pasivi la nedreptățile regimului, spunând: “Românii noștri se gândesc numai la ce vor pierde dacă va afla Securitatea, nu la ceea ce vor câștiga –în ciuda Securității” Bibliografie 1. Câteva zile mai târziu, la începutul lunii februarie a fost redactată “Scrisoarea deschisă adresată Conferinței de la Belgrad” a lui Sergiu Manoliu, în care se punea problema emigrării. Fără a-și dori să emigreze, Paul Goma a semnat și el scrisoarea, motivând că la vremea aceea ar fi fost de acord cu orice acțiune ce viza drepturile omului Bibliografie 2.
La 1 aprilie 1977 s-a produs și urmarea evidentă a acțiunilor sale, și anume arestarea sa pe motivul de “trădare prin transmitere de secrete”. În scurt timp, neputând fi ținut sub control, i s-a permis să emigreze la Paris, alături de fiul și soția sa, amintindu-i-se însă că “brațul revoluției este lung”. Bibliografie 3
În ceea ce privește dosarul “Activitatea dușmănoasă desfășurată de unele persoane în domeniile de artă și cultură” Bibliografie 4, agenții Securității îi puneau pe Dumitru Țepeneag și Paul Goma în 1973, ambii aflați în străinătate, pe aceeași linie. Aceștia considerau că cei doi urmăreau crearea unui “grup de contestatari” în România, ceea ce-ar fi adus după sine prejudicii către RSR, printr-o închipuită calomniere a politicii românești în presa occidentală.
Bibliografie
1. Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. 97.
2. Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. 97.
3. Ana-Maria Cătănuș, Vocația libertății. Forme de disidență în România anilor 1970-1980, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2014. 104.
4. Florica Dobre (coord.), Securitatea. Structuri/cadre, obiective și metode (1967-1989), vol. II, București, Editura Enciclopedică2006, p. 520.
Descarcă imaginea
http://imaginitactile.ro/images/f/ff/Paul_Goma.png
