Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoșani, m. 27 noiembrie 1940, Strejnicu, Prahova)
__TOC__
Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 65 de ani, cu chelie, sprâncene stufoase, nas bombat, barbă lungă și mustață groasă, îmbrăcat în costum.
Capul rotund este conturat de o fâșie îngustă cu textură compactă și densă, ce reprezintă părul rar, pieptănat pe spate.
Barba și mustața sunt redate prin textura de linii ușor curbe, paralele.
Textura ondulată reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată textură cu romburi pline în relief, aglomerate.
Poartă cravată evidențiată prin cercuri.
Date istorice
Nicolae Iorga, istoric, politician și prim-ministru al României, s-a născut la 5 iunie 1871 în Botoșani. După moartea tatălui său, pe când avea 4 ani, Nicolae Iorga a avut o copilărie și o adolescență caracterizată de sărăcie. Referitor la aceste aspecte din biografia lui, Sterie Diamandi, precizează că a fost „crescut din pomană”, iar în perioada liceului „umblă pe străzile Iașului cu ciobotele bortelite și cât se poate de prost îmbrăcat” Bibliografie 1.
Geniul viitorului istoric s-a manifestat încă din copilărie. La vârsta de patru ani, citea în română și franceză, iar la șase ani cunoștea toate cronicele Moldovei, pentru ca la 13 ani să fie responsabil cu responsabil cu redactarea rubricii de politică externă a unui ziar local Bibliografie 2.
După absolvirea liceului, a devenit la 17 ani student al Facultății de litere și filozofie al Universității din Iași, pe care a absolvit-o după numai un an și jumătate. A studiat apoi istoria în Franța la École Pratique des Hautes Études, luându-și ulterior doctoratul în istorie în Germania. La 24 de ani, era deja profesor universitar, iar în 1897, la 26 de ani, a devenit membru corespondent al Academiei Române. A fost primit membru plin în 1911 Bibliografie 3.
Contemporanii săi l-au considerat drept unul dintre instigatorii răscoalei din 1907 ca urmare a pozițiilor sale în favoarea țăranilor, susținând de altfel împroprietărirea lor. În acest an, a devenit și deputat în Parlamentul României, ales din postura de independent. În 1911, a înființat Partidul Naționalist-Democrat, alături de A. C. Cuza, de care se va despărți ulterior însă Bibliografie 4.
După începerea Primului Război Mondial, a fost pentru intrarea în război alături de Antantă, fiind una dintre cele mai proeminente voci pentru eliberarea Ardealului. Este considerat autorul textului declarației regelui Ferdinand prin care acesta a promis împroprietărirea țăranilor după terminarea războiului. Politic, cele mai importante funcții ale sale au fost cele de președinte al Camerei Deputaților între 1919 și 1920 și prim-ministru al României între 1931 și 1932. Perioada în care s-a aflat la conducerea guvernului României, care a coincis cu Marea Criză Financiară din anii 1929-1933, a fost una dintre cele mai dificile din istoria României. Modul în care a condus guvernul este adesea criticat. În timpul guvernării Iorga, a fost stopată încadrarea de noi funcționari publici, iar salariile angajaților din sectorul bugetar nu au fost plătite timp de mai multe luni, ceea ce a condus la scăderea popularității sale printre susținătorii săi ce proveneau din rândul acestei categorii. Potrivit lui Sterie Diamandi, le-ar fi spus celor care se plângeau de neplata salariilor să se arunce în mare Bibliografie 5.
În timpul regelui Carol al II-lea, a fost consilier regal, susținând regimul personal al acestuia. În noaptea din 27 noiembrie 1940, Nicolae Iorga a fost ridicat de la locuința sa din Sinaia de către o echipă de legionari și asasinat. Trupul său a fost găsit în dimineața zilei de 28 noiembrie. A fost împușcat de cel puțin nouă ori. După anunțarea morții sale, mai multe universități din lume au arborat steagul în bernă. Nicolae Iorga a susținut și a înființat mai multe instituții de cercetare științifică, precum Institutul de Studii Sud-Est Europene, Institutul de Istorie Universală, astăzi Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, dar și de promovare a imaginii României în exterior (Casa Romena di Venezia, Școala română din Franța) Bibliografie 6.
Bibliografie
1. Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, București, Editura Gessa, 1991, p. 165.
2. Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, p. 255, Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, București, Editura Gessa, 1991, p. 138.
3. Petre Țurlea, Nicolae Iorga. O viață pentru neamul românesc, București, Pro Historia, 2001, pp. 17-18, 23-28.
4. Petre Țurlea, Nicolae Iorga. O viață pentru neamul românesc, București, Pro Historia, 2001, pp. 42, 44, 49.
5. Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, p. 102, Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, București, Editura Gessa, 1991, 173-175,
6. Petre Țurlea, Nicolae Iorga. O viață pentru neamul românesc, București, Pro Historia, 2001, pp. 116-117, 130, Ion Bitoleanu, Șefi de partide politice priviți cu ochii vremii lor, Constanța, Ex Ponto, 2006, pp. 283 și urm.
Descarcă imaginea
http://imaginitactile.ro/images/a/a3/Nicolae_Iorga.jpg
:Personalităţi
:II. România Mare
