fbpx

Descrierea imaginii

Date istorice

Nicolae Rădescu s-a născut la 30 martie 1874 în Călimănești, județul Vâlcea Bibliografie 1. Destinul său avea să fie strâns legat atât de viața politică, cât și de cea militară. După absolvirea Școlii Superioare de Război din București în 1905, cariera sa se afla în plină ascensiune. Astfel, între 23 iunie-31 august 1913, a participat la al Doilea Război Balcanic la campania din Bulgaria Bibliografie 2. În 1920 a fost avansat în mod excepțional, devenind adjunct al regelui Ferdinand Bibliografie 3. La 5 februarie 1933 Rădescu avea să demisioneze din cadrele active ale armatei pentru a se dedica unei cariere politice Bibliografie 4. Astfel, în aceeași lună a aderat la Partidul Poporului Bibliografie 5. De asemenea, și în mișcarea disidentă ”Cruciada Românismului”.
În timpul celui de-al Doilea război Mondial avea să îți exprime nemulțumirea fașă de avansarea trupelor române dincolo de granița Nistrului, iar la 7 septembrie 1941 i-a trimis o scrisoare baronului Manfred von Killinger în semn de nemulțumire Bibliografie 6. Pentru acest gest avea să fie trimis în lagărul de Târgu-Jiu până la 29 septembrie 1942 Bibliografie 7.
La 6 decembrie 1944, Nicolae Rădescu avea să devină președinte al Consiliului de Miniștri Bibliografie 8. La 28 februarie 1945, circumstanțele istorice aveau să îl împingă spre demisia, cel care i-a luat locul fiind Petru Groza Bibliografie 9.
Știind că în România l-ar fi așteptat un destin tragic, la 15 iunie 1946 a părăsit țara clandestin Bibliografie 10. La 16 mai 1953, avea să se stingă din viață la New York Bibliografie 11.
Bibliografie
1. Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, București, Editura All, 1996, p. 361.
2. Cariera militara a lui Nicolae Radescu, disponibil online la https://cultural.bzi.ro/cariera-militara-a-lui-nicolae-radescu-15588 accesat la 05.12.2018.
3. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 361.
4. Cicerone Ioniţoiu, Florin Ștefănescu, Victimele terorii comuniste: . P-Q, București, Editura Mașina de scris, 200, p. 145.
5. Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 362.
6. Costin Scorpan, Istoria României. Enciclopedie, București, Editura Nemira, 1997, p 353.
7. Alesandru Duțu, Florica Dobre, Drama generalilor Români: 1944-1964, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 229.
8. Ioan Scurtu, Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu, București, Editura Mica Valahie, 2011, p. 103.
9. Ibidem.
10. Florica Dobre, Distrugerea elitei militare sub regimul ocupației sovietice în România. 29 august 1944-28 decembrie 1946, București, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, 2000, p. 10.
11. Rodica Smaranda Vulcănescu, Istoria ca o pradă, București, Editura Mica Valahie, 2018, p. 153.

Descarcă imaginea