Mihail Kogălniceanu

mihail kogalniceanu

(n. 6 septembrie 1817, Iași, m. 1 iulie 1891, Paris)

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 65 de ani, cu chelie pe mijloc și păr lateral, sprâncene stufoase, mustață și cioc, gușă proeminentă și nas bombat, îmbrăcat în costum.
Textura în linii ușor curbe reprezintă părul piepănat pe spate, iar cea ăn linii paralele și restrânse evidențiază ciocul alungit și mustața.
Textura în romburi mici și răsfirate reprezintă sacoul clasic, purtat peste cămașa redată cu textură de linii îngroșate, scurte, oblice și întrerupte.
Poartă papion evidențiat plin în relief.

Date istorice

Mihail Kogălniceanu, istoric, literat, diplomat și prim-ministru al României, s-a născut la 6 septembrie 1817 în Iași. După terminarea studiilor superioare în Franța și Paris, s-a întors în Iași. Revenit în țară, a fost unul dintre tinerii cu studii în străinătate care s-a remarcat ca un adept al principiilor democratice. A fost de asemenea participant la Revoluția de la 1848. Ca o consecință a convingerilor sale, a fost exilat de către domnitorul Mihail Sturdza la mănăstirea Râșca Bibliografie 1.
În 1859, a fost unul dintre liderii Partidei Naționale care a fost implicat în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două principate. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Kogălniceanu a avut mai multe funcții de conducere. A fost membru în Comisia Centrală de la Focșani între 1859 și 1860 Bibliografie 2, șef al guvernului din Moldova între 1860 și 1861 Bibliografie 3. A condus guvernul României în două rânduri în perioada lui Al. I. Cuza. Prima dată între octombrie 1863 și mai 1864, iar a două oară după lovitura de stat din mai 1864 și până în ianuarie 1865. În anii în care s-a aflat în fruntea guvernului României au fost adoptate legi referitor la reforma agrară, anume desființarea clăcii și a altor servituți, și înființarea Universității din București Bibliografie 4. De numele său, se leagă și obținerea independenței de stat a României Bibliografie 5, fiind ministru al Afacerilor Externe din 1876. Potrivit lui Keith Hitchins, începând din 1876 s-a implicat „într-o campanie viguroasă pentru a obliga guvernul otoman să recunoască independența României, amenințând că, în caz contrar, dacă nu apăreau concesiile dorite, România va abandona neutralitatea” Bibliografie 6. Interpelat în Parlament despre relațiile dintre România și Imperiul Otoman, după declanșarea războiului dintre Turcia și Rusia, Kogălniceanu a afirmat la 9/21 mai 1877:
„Suntem independenți; suntem o națiune de sine stătătoare …. Așadar, domnilor deputați, nu am cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței Naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă” Bibliografie 7.
Pe lângă activitatea sa politică, Mihail Kogălniceanu s-a remarcat și în plan cultural. A inițiat și a condus Alăuta Românească și Dacia Literară, iar apoi a elaborat Albumul istoric și literar în 1854. Sub coordonarea lui, a apărut și primul ziar unionist Steaua Dunării. Cele mai cunoscute scrieri politice ale lui Mihail Kogălniceanu rămân „Discursul cu privire la Unirea Principatelor din 1857, Discurs cu privire la acordarea de drepturi politice pentru locuitorii țării din 1857 și Dezrobirea țăranilor. Ștergerea privilegiilor boierești. Emanciparea țăranilor din 1891” Bibliografie 8. După o lungă activitate pe scena politică și literară, Mihail Kogălniceanu a murit la 21 iunie 1891.

Bibliografie

1. Ion Văduva Poenaru, Vergiliu Constantinescu-Galiceni, Pauline Constantinescu-Stoleru (coood.), Enciclopedia marilor personalități….. Vol. XIII Mari voievozi, mari istorici, mari oameni politici, București, Editura Geneze, f.a, p. 214.
2. Comisia Centrală de la Focșani a fost una dintre cele două instituții comune ale Principatelor Unite, înființate după dubla alegerea a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn. Avea ca atribuții „elaborarea legilor de interes comun” (Pentru mai multe informații, vezi Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București, Editura Univers Enciclopedic, 2014).
3. Ion Văduva Poenaru, Vergiliu Constantinescu-Galiceni, Pauline Constantinescu-Stoleru (coood.), Enciclopedia marilor personalități….. Vol. XIII Mari voievozi, mari istorici, mari oameni politici, București, Editura Geneze, f.a, p. 215
4-5. Nicolae Isar, Istoria Modernă a românilor 1774/1784-1918, București, Editura Universitară, 2006, p. 279.
6. Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, p. 51.
7. Apud, Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi. Carol I, București, Editura Enciclopedică, 2010, pp. 105-106.
8. Ion Văduva Poenaru et alli, op. cit, p. 216.

Descarcă imaginea

http://imaginitactile.ro/images/0/07/Mihail_Kogalniceanu.jpg