fbpx

Iosif Vissarionovici Stalin (n. 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953)

Descrierea imaginii

În poză este ilustrat un bărbat în vârstă, cu guşă şi mustaţă stufoasă cu textură cu buline.
Părul este reprezentat cu o textură cu linii orizontale și paralele.
Este îmbrăcat în uniformă militară cu punctuleţe.
Pe umeri se află câte un epolet cu două insigne, un cerc şi o stea.
Pe guler sunt două benzi scurte care au fiecare câte un nasture, ilustrat printr-un cerc plin în relief.
Alţi nasturi mai mari se află pe centrul hainei.
Pe pieptul hainei se află forma a două buzunare.
Deasupra buzunarului din partea stângă se află o decoraţie militară, formată dintr-o panglică orizontală cu linii şi o stea.

Date istorice

Iosif Stalin (n. 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) a fost un revoluționar și politician sovietic, secretar general al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice între anii 1922-1953 și prim-ministru al URSS în perioada 1941-1953. El s-a născut la data de 18 decembrie 1878 în orașul georgian Gori din Imperiul Rus într-o familie săracă Bibliografie 1, și s-a alărutat mișcării comuniste ilegale încă din tinerețe, după ce a abandonat cursurile seminarului teologic din Tiflis (Tbilisi). L-a sprijinit pe Vladimir Lenin în timpul revoluției din octombrie 1917, iar după ce acesta a preluat puterea în Rusia, Stalin a acumulat treptat tot mai multă putere în partid.
După îmbolnăvirea și ulterior moartea lui Lenin, care a survenit în ianuarie 1924, Iosif Stalin a preluat conducerea țării și și-a eliminat pe rând rivalii din partid, reali sau potențiali, până la începutul anilor 1930. Sub conducerea lui, partidul comunist sovietic a lansat în 1928 primul plan cincinal Bibliografie 2 având drept obiectiv principal industrializarea rapidă a țării (cu un accent deosebit pe dezvoltarea industriei grele), iar în 1929 a inițiat campania de colectivizare masivă a agriculturii care a desființat proprietatea privată și a instituit sistemul fermelor colective sau de stat (kolhozurile și sovhozurile). Ca o consecință a politicilor economice implementate de partidul comunist sovietic condus de Stalin în cadrul primului plan cincinal, în 1932-1933 în regiunile agricole ale Uniunii Sovietice (mai ales în Ucraina) a izbucnit o foamete care a secerat mai multe milioane de vieți omenești: în stadiul actual al informației, această foamete ne apare drept prima tragedie de acest tip din istorie care să fi fost premeditată și organizată în mod deliberat de către autoritățile unui stat și căreia i-au căzut victime proprii cetățeni Bibliografie 3.
Pentru a-i elimina pe aceia definiți drept dușmani ai poporului, sabotori, spioni sau contrarevoluționari, Iosif Stalin a organizat, în perioada 1936-1938, ceea ce a rămas cunoscut în istorie sub numele de „marea teroare”, adică un amplu proces de represiune politică Bibliografie 4 care a constat în arestarea și de multe ori execuția unui număr de peste un milion de cadre ale partidului, militari, ingineri, intelectuali sau țărani mai înstăriți. La data de 23 august 1939, URSS condusă de Stalin a semnat un pact de neagresiune cu Germania lui Hitler, ceea ce a dus la invadarea Poloniei de către cele două țări. Pactul a fost anulat de invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă în iunie 1941. Deși inițial, în 1941-1942 Armata Roșie condusă de Stalin a înregistrat înfrângeri, în mai 1945 a reușit să ocupe Berlinul și să încheie, astfel, cel de-al doilea război mondial în Europa.
După 1945, URSS s-a impus pe scena internațională, alături de SUA, drept una dintre cele două superputeri ale lumii. În această calitate a anexat țările Baltice Letonia, Estonia și Lituania, și a impus guverne comuniste în mai multe țări din Europa Centrală și Răsăriteană printre care și România. Iosif Stalin a supervizat procesul de reconstrucție postbelică a URSS, de comunizare a țărilor europene aflate în sfera sa de influență, respectiv de construire a bombei atomice sovietice care a fost testată cu succes în august 1949.
În timpul vieții, persoana lui Stalin a făcut obiectul unui cult al personalității fără precedent, care a reprezentat un model și o sursă de inspirație, ulterior, și pentru alți conducători comuniști printre care Kim Il-Sung, Mao Zedong sau Nicolae Ceaușescu. Iosif Stalin a decedat în locuința sa de lângă Moscova la data de 5 martie 1953, în urma unui atac cerebral Bibliografie 5. Rămâne una dintre cele mai influente personalități ale secolului al XX-lea.
Bibliografie
1. David Priestland, Steagul roșu. O istorie a comunismului, București, Ed. Litera, 2012, p. 184.
2. Peter Kenez, A History of the Soviet Union from the Beggining to the End, 2nd edition, Cambridge University Press, Cambridge, 2006, pp. 84-93.
3. Robert Conquest, The Harvest of Sorrow. Soviet Collectivization and the Terror-Famine, Oxford University Press, New York, 1986, pp-225-260.
4. Simon Sebag Montefiore, Stalin. Curtea țarului roșu, Iași, Ed. Polirom, 2014, pp. 196-199.
5. Oleg V. Khlevniuk, Stalin. New Biography of a Dictator, Yale University Press, New Haven and London, 2015, pp. 309-313.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/06-Stalin-Holdon_Adela-1.png