Gheorghe Trosca (23 martie 1946, București – 23/24 decembrie, București).
Descrierea imaginii
Este ultima fotografie a colonelului Trosca, după ce trupul acestuia a fost decapitat iar capul, asa cum apare în imagine, a fost așezat, în derâdere, pe o roată a unei mașini ARO.
Ochii sunt închiși, iar în colțul drept al gurii este prezentă o țigară redată plină în relief.
Pe cap poartă o căciulă reprezentată prin textură de linii orizontale și paralele.
Roata este evidențiată prin textură cu puncte îngroșate și aglomerate.
Date istorice
Printre evenimentele din timpul revoluției române, se distinge și cazul lui Gheorghe Trosca, locotenent colonel de Securitate în 1989, și al subordonaților săi de la USLA. Născut la 23 martie 1946 în București, a intrat în Securitate în 1969. Încă de la început, a lucrat în Direcția a 4-a de contrainformații, cu o scurtă perioadă între anii 1977 și 1979 când a fost elev al Academiei Militare, și până în 1986, dată la care a fost transferat în Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă. În decembrie 1989, era adjunctul acestei structuri a Securității [Bibliografie 1].
În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, i s-a cerut să se prezinte cu subordonații săi la Ministerul Apărării Naționale. Urmare a acestui ordin, 14 ofițeri conduși de Trosca s-au îmbarcat în două ABI [Autovehicule Blindate de Intervenție], pornind înspre minister. Pe drum, l-au luat pe un reprezentant al FSN, un anume Constantin Isac, cu scopul de a-l lăsa la MApN. În fața ministerului, în cele două blindate s-a tras din tancurile aflate în fața instituției [Bibliografie 2].
În schimbul de focuri Trosca și alți șapte ofițeri au fost uciși. Ulterior, capul unuia dintre cei opt a fost decapitat și pus pe osia unui ABI, iar în mijlocul gurii i-a fost pusă o țigară. De asemenea, trecătorii au putut să-și reverse oful asupra cadavrelor lui Trosca și subordonaților săi, scuipându-le și chiar stingându-și țigările pe trupurile acestora [Bibliografie 3].
Referitor la moartea lui se vehiculează ideea că uciderea lui ar fi fost ordonată de către generalul Nicoale Militaru, cel care îndeplinea în acele zile funcția de ministru al Apărării, pentru faptul că Trosca fusese ofițerul care descoperise că acesta era spion al sovieticilor. În urma acestei descoperi, ar fi fost îndepărtat din Armată și mutat la Ministerul Construcțiilor Industriale ca ministru adjunct. Deși varianta se bucură de succes, unii istorici o contestă. Într-un articol publicat în Revista 22, Mădălin Hodor menționează că deși Trosca ar fi lucrat la Contrainformații, cariera lui nu s-a intersectat cu cea a lui Militaru și că, cel mai probabil, acesta din urmă în decembrie 1989 nici nu știa cine era Gheorghe Trosca. [Bibliografie 4]. Istoricul citat sugerează însă că acesta ar fi fost chemat la MApN de către superiorul său, Gheorghe Ardeleanu. Potrivit lui Hodor, Trosca ar fi spus cu puțin înainte de a fi ucis în schimbul de focuri dintre el și soldați „M-ai omorât, trădătorule!” [Bibliografie 5].
Bibliografie
- ***, Fișă Gheorghe Trosca, accesibilă la adresa http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/TROSCA%20GHEORGHE.pdf [8 decembrie 2018].
- Adrian Kali, Securitatea română. Un cal troian?, București, Editura IRRD, 2016, pp. 99-100.
- Alex Nedea, Povestea cavalerului fără cap care bântuie România, accesibil la adresa https://www.vice.com/ro/article/wn5jeq/povestea-cavalerului-fara-cap-care-bantuie-romania-122 [8 decembrie 2018].
- 4 Mădălin Hodor, „Asasinarea“ lui Trosca (I) Misterele uslașilor uciși la Revoluție, accesibil online la adresa https://revista22.ro/dosar/asasinarea-lui-trosca-i-misterele-uslailor-ucii-la-revoluie [8 decembrie 2018].
- Mădălin Hodor, „Asasinarea“ lui Trosca (IV) Misterele uslaşilor ucişi la Revoluţie https://revista22.ro/dosar/asasinarea-lui-trosca-iv-misterele-uslasilor-ucisi-la-revoluie [8 decembrie 2018].
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/Gheorghe_Trosca_-_Maria_Bucurenciu.png
