Eugen Cristescu
__TOC__
Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 40 de ani, cu părul scurt, frunte lată și maxilar proeminent, bust corpolent, îmbrăcat în costum.
Textura în x-uri mici și dense reprezintă părul pieptănat pe spate.
Cămașa este redată prin textură de plus-uri îngroșate, iar gulerul prin romburi pline în relief, aglomerate.
Sacoul clasic este evidențiat prin textură ondulată.
Poartă papion reprezentat prin textură cu puncte.
Date istorice
Eugen Cristescu (n. 3 aprilie 1895 – d. 12 iunie 1950) a fost directorul general al Serviciului Special de Informații (SSI) din subordinea Consiliului de Miniștri Bibliografie 1 al României în timpul celui de-al doilea război mondial, în perioada 15 noiembrie 1940 – 23 august 1944. Născut la data de 3 aprilie 1895 în comuna Grozești din județul Bacău, biografia sa a fost învăluită în legendă încă din timpul vieții, puține detalii cunoscându-se cu certitudine. A participat la luptele din primul război mondial în calitate sergent, iar ulterior, în perioada interbelică, a absolvit facultatea de drept a Universității din Iași, domeniu în care și-a susținut și teza de doctorat în 1923. Între anii 1920-1934 a lucrat în Direcția Generală a Poliției, iar ulterior în Siguranța Generală a Statului. A preluat funcția de director al principalului serviciu de informații din țară în toamna anului 1940, în urma arestării predecesorului său Mihail Moruzov. A reformat serviciul în profunzime cu rapiditate Bibliografie 2, sportindu-i efectivele, schimbând criteriile de recrutare și promovare profesională și organizând și un sistem de învățământ pentru agenții SSI Bibliografie 3, în circumstanțele deosebit de complexe reprezentate de alianța politico-militară a României cu Germania nazistă în cadrul celui de-al doilea război mondial.
Personalitate reprezentativă pentru istoria serviciilor de informații românești în timpul celui de-al doilea război mondial și al regimului antonescian, Eugen Cristescu a coordonat activitatea de informații, spionaj și contraspionaj a țării într-o conjunctură internațională extrem de complexă, când dictatura antonesciană, prinsă între colosul sovietic la Est și Germania nazistă la Vest, a optat pentru o alianță politico-militară pentru cea din urmă. Conform apriecierii istoricului Cristian Troncotă, în anii mandatului său la șefia SSI, Eugen Cristescu a reușit performanța de a constitui o serie de structuri de securitate similare ca eficiență și performanță celor ale inamicului Bibliografie 4.
Încă din perioada interbelică a fost un adversar tenace al extremismului politic reprezentat atât de către Mișcarea Legionară, cât și de Partidul Comunist Bibliografie 5. În ianuarie 1941 a reușit să-i furnizeze generalului Ion Antonescu toate informațiile de care a avut nevoie pentru a ieși victorios din confruntarea cu legionarii, dar nu a putut gestiona optim criza politică majoră survenită la data de 23 august 1944. A fost înlăturat de la șefia SSI de către foștii adversari și urmăriți, iar la data de 24 septembrie 1944 a fost arestat și trimis în Uniunea Sovietică.
La 17 mai 1946 a fost condamnat la muncă silnică pe viață, iar la data de 12 iunie 1950 a decedat în Penitenciarul Văcărești. Încă din anii 1950 însă au circulat zvonuri conform cărora Eugen Cristescu nu ar fi decedat în închisoare, ci oficialitățile i-ar fi înscenat moartea pentru a-l putea folosi în continuare în munca de informații, însă în stadiul actual al informației o astfel de ipoteză nu poate fi probată documentar.
Bibliografie
1. Florian Banu, De la SSI la SIE. O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948-1989), București, Ed. Corint, 2016, p. 42.
2. Consiliul Securității Statului, Din memoriile lui Eugen Cristescu, București, 1968, pp. 42-45.
3. Medeea Stan, „Eugen Cristescu, șeful Serviciului de Informații, amenințat de legionari și de Securitate”, în Adevărul, articol disponibil online la adresa: https://adevarul.ro/cultura/istorie/eugen-cristescu-seful-serviciului-informatii-amenintat-legionari-securitate-interviu-stelian-tanase-este-personaj-contradictoriu-1_5b938e63df52022f753b9aab/index.html, accesat în data de 26.11.2018.
4. Cristian Troncotă, Eugen Cristescu, omul de taină al Mareșalului, București, Ed. Elion, 2005, pp. 16-17; p. 25.
5. Tiberiu Tănase, „Eugen Cristescu, șeful spionilor români”, în Historia, articol disponibil online la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/eugen-cristescu-seful-spionilor-romani, accesat în data de 26.11.2018.
Descarcă imaginea
:Personalităţi
:II. România Mare
