Descrierea imaginii
Imaginea prezintă portretul frontal al lui Dinu Lipatti, un bărbat de 30 de ani, zâmbind, cu păr scurt, sprâncene alungite, nas lung și bombat, maxilar pătrățos.
Părul este redat plin în relief, cu cărare pe mijloc și pieptănat spre spate.
Pianistul este îmbrăcat în costum clasic, evidențiat prin textură ondulată.
Poartă cămașă redată prin textură punctată și cravată texturată plină în relief.
Date istorice
Pianistul și compozitorul Dinu Lipatti s-a născut în București, la data de 19 decembrie 1914, într-o familie cu tradiție muzicală. Tatăl său, Theodor Lipatti era un talentat violonist amator, mama sa, Anna Lipatti, pianistă, iar nașul său de botez, chiar renumitul violonist George Enescu. Aspirațiile muzicale ale tânărului Lipatti i-au fost recunoscute încă de la cinci ani, fiind încredințat profesorului profesorului Mihail Jora, iar mai apoi, acceptat ca elev al exigentei profesoare de pian, Florica Musicescu. (Bibliografie 1)
Progresele tânărului elev sunt rapide. Își termină în mod strălucit studiile în 1932, după numai patru ani și, la audiția laureaților Academiei, interpretează „Concertul în mi minor” de Chopin. Dar cariera de concertist a lui Dinu Lipatti va fi inaugurată în anul următor, cu „Concertul în mi bemol major” de Liszt, acompaniat de orchestra Filarmonicii din București.
În același an, 1933, tânărul de 16 ani participă la Concursul internațional de pian de la Viena și obține Premiul II. Cu această ocazie, Alfred Cortot, membru în juriu, a remarcat cu entuziasm talentul pianistului român, și i-a propus să vină în Franța pentru a-și perfecționa studiile la Ecole Nationale de Musique din Paris.
Dă concerte în Franța și în Elveția cu mare succes și realizează primele sale înregistrări la Școala Normală de Muzică. Repertoriul său se îmbogățește și se diversifică, devenind preocupat deasemenea de dirijatul de orchestră. În 1939, după cinci ani petrecuți la Paris și după ce obținuse Licența de Concert, Lipatti se întoarce în România. Participă la câteva turnee cu Filarmonica din București și o prestigioasă colaborare artistică îl apropie mai mult de nașul său George Enescu. (Biografie 2)
Fără a copia stilul muzical enescian, Lipatti își conturează propriul stil suficient de matur, încât să se facă remarcat. Printre operele originale, care îl consacră pe tânărul maestru, se numără: Concert pentru pian și orgă, Fantezia pentru pian, Sonatina pentru mâna stângăs, Dansurile românești pentru două piane.
În 1943 va pleca în Elveția, unde va fi solicitat să susțină cursuri de pian la Conservatorul din Geneva. În acest timp, Dinu Lipatti îsi continuă cariera concertistică în recitaluri de pian sau ca solist împreuna cu ansambluri orchestrale prestigioase. Starea sanatatii sale se înrautateste însa brusc, fiind anunțat și diagnosticul: leucemie sau boala Hodgkin. Pentru scurt timp, boala părea că a intrat în remisie, datorită tratamentului cu cortizon, de curând descoperit si pentru plata căruia prietenii sai, Yehudi Menuhin, Igor Stravinski si Charles Munch au contribuit cu sume substantiale. În această aparentă stare de însănătoșire, îsi va onora în data de 16 septembrie 1950 un angajament la Festivalul de la Besançon, spre dezaprobarea medicilor. Acel recital va fi considerat de public, biografi si critici cântecul său de lebădă. Programul din acea zi cuprindea lucrari de Robert Schumann și valsuri de Frédéric Chopin. În partea a doua a recitalului însa, în timp ce interpreta Chopin îl parasesc puterile si se retrage de pe scena. Dupa o lunga pauza, timp în care publicul nu s-a clintit din sala, Dinu Lipatti reapare si în locul ultimului vals de Frédéric Chopin va interpreta, într-un simbolic gest de ramas bun coralul bachian „Iisus este bucuria mea”. (Biografie 3)
După două luni și jumătate, timp în care boala l-a răpus rapid, se stinge din viață în data de 2 decembrie 1950, la numai 33 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: “Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”. Compozițiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară și violoncel Op. 1 (1933), Șătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934), Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite. Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, jud Argeș Acolo sunt expuse obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist și compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein și un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu. (Biografie 4)
Bibliografie
- Biografia și cariera lui Dinu Lipatti, vizulizată pe site la adresa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinu_Lipatti
- Viața lui Dinu Lipatti, vizualizată pe site la adresa: https://www.dinulipatti.org/biografia-viata
- Biografie – Dinu Lipatti, vizualizată pe site la adresa: http://www.romania-muzical.ro/info/zilele-lipatti/biografie.htm
- Personalități culturale – Dinu Lipatti, vizualizată pe site la adresa: https://www.e-cultura.info/dinu-lipatti/
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/12/Dinu-Lipatti.png
