Dimitrie Gusti
__TOC__
Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 65 de ani, cu păr scurt și mustață, maxilar proeminent, îmbrăcat în costum.
Textura de x-uri mici și dense reprezintă părul pieptănat într-o parte și mustața scurtă.
Sacoul este evidențiat prin textură ondulată.
Cămașa este reprezentată prin textură cu puncte răsfirate, iar gulerul este redat cu romburi pline în relief.
Date istorice
Dimitrie Gusti absolvă liceul la Iași, în 1898 se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Iași, după care pleacă la studii în Germania, unde va obține titlul de doctor în filosofie în anul 1904 Bibliografie 1. Reușește să ocupe un post de profesor la Universitatea din Iași, în anul 1910. În anul 1918, la 13 aprilie, lansează un apel public către toată intelectualitatea românească, cu scopul de a reforma societatea românească, aflată în colaps în primăvara acelui an. Datorită sistemului său de a conecta științele sociale într-un program mai vast de reformare a statului, va fi ales drept membru corespondent al Academiei Române în 1918, un an mai târziu devenind membru titular. Coordonează publicarea unei revistă de înaltă ținută intelectuală și științifică, Arhiva pentru Știință și Reformă Socială, ce va apărea între anii 1920 și 1943.
În anii 1920 propune diverse proiecte de reformare a vieții studențești și a vieții satului, considerată a fi principala problemă socială a României, de care depinde viitorul societății în ansamblul ei. Astfel, în cadrul Facultății de Litere și Filosofie din București (transferat aici în anul 1920), pune bazele Seminarului de Sociologie, Etică și Politică, unde va aduna un număr impresionant de tineri valoroși, care se vor afirma ulterior ca nume importante ale sociologie românești: Traian Herseni, Henri H. Stahl, Mircea Vulcănescu sau Anton Golopenția. În anul 1925 inițiază prima campanie de cercetare sociologică a satului românesc, proiect care va fi dezvoltat din 1934 prin intermediul Fundațiilor Culturale Regale, atingând apogeul în 1939, prin instituția Serviciului Social.
Prin intermediul Institutului Social Român reușește să construiască o rețea socială și intelectuală de influență, organizând o serie de conferințe având ca temă constituția, partidele politice, politica culturii și dezvoltarea economică și socială a României Mari. Datorită abordării unor subiecte de interes pentru societate, conferințele organizate sub egida Institutului Social Român vor reuși că creeze un contact puternic cu opinia publică Bibliografie 2.
În anul 1932, în plină criză economică, este numit ministru al instrucțiunii publice și cultelor, portofoliu pe care îl va ocupa până spre sfârșitul anului 1933. În timpul mandatului său este realizată cea mai amplă diagnoză a sistemului de învățământ, rezultatele fiind publicate în volumul „Un an de activitate la Ministerul Instrucțiunii Publice” Bibliografie 3. După 1934, bucurându-se de sprijinul regelui Carol al II-lea, D. Gusti își dezvoltă sistemul sociologic și de intervenție socială, propunându-și studierea tuturor satelor din România prin sprijinul voluntar și mai apoi obligatoriu al tineretului universitar. În anul 1935, inaugurează Muzeul Satului, iar trei ani mai târziu, coordonează publicarea Enciclopediei României, lucrare amplă ce reunea studii istorice, sociale, economice și geografice ale elitei intelectuale Bibliografie 4.
După abdicarea regelui Carol al II-lea, D. Gusti este persecutat de mișcarea legionară, revenind la catedră după februarie 1941. În 1944 este ales președinte al Academiei Române, portofoliu deținut până în anul 1946. În această perioadă susține numeroase conferințe în țară și în străinătate, prin care urmărea transformarea sociologiei într-o știință a păcii, propunând chiar înființarea unui Institut Social al Națiunilor pe lângă Organizația Națiunilor Unite. După instaurarea regimului comunist, Dimitrie Gusti va fi marginalizat și persecutat politic. În 1947 este pensionat din învățământul superior, iar în iunie 1948 este înlăturat din Academie, pentru faptul că s-a pus „în slujba fascismului și a reacțiunii”. Prin reforma învățământului superior, sociologia este scoasă din rândul științelor studiate la universitate, fiind considerată o „pseudoștiință „burgheză”. După o lungă perioadă de suferințe și lipsuri materiale, Dimitrie Gusti se stinge din viață, însingurat Bibliografie 5.
Bibliografie
1. Antonio Momoc, Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism, București, Editura Curtea Veche, 2012, p. 28-30.
2. Zoltán Rostás, Atelierul gustian. O abordare organizațională, București, Editura Tritonic, 2005, p. 21.
3. Dimitrie Gusti, Un an de activitate la Ministerul Instrucției, Cultelor și Artelor 1932-1933, București, f.e., 1934 passim.
4. Enciclopedia României, vol. I-IV, București, Imprimeria Națională, 1938-1943.
5. Dinu Țenovici (coord.), Dimitrie Gusti: cronologia vieții și operei, București, Editura Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, 2014, P. 199-201.
Descarcă imaginea
:Personalităţi
:II. România Mare
