Corneliu Zelea-Codreanu (1899-1938)
__TOC__
Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 30 de ani, cu păr scurt și voluminos, nas drept, buze subțiri, urechi proeminente, îmbrăcat în costum popular.
Fruntea este conturată de textura din x-uri mici și aglomerate, reprezentând părul pieptănat pe spate.
Cămașa tradițională este redată prin textură de puncte răsfirate.
Poartă cojoc fără mâneci, conturat de margini pline în relief, reprezentând blănița și interiorul cu textură de romburi pline în relief.
Date istorice
Liderul celei mai importante mișcări fasciste din România, Corneliu Zelea-Codreanu era originar din Bucovina. Tatăl său, Ion Zelea-Codreanu a avut o influență majoră în trasarea liniilor de educație ale tânărului Corneliu înspre un naționalism și șovinism exacerbate. Un alt mentor în ale naționalismului a fost profesorul de economie politică A.C. Cuza de la Universitatea din Iași, care i-a fost naș de botez. Din acest motiv, se poate afirma că fascismul românesc a fost o „poveste de familie – povestea unor familii propriu-zise, ca aceea a lui Codreanu, care se extindeau potrivit modelelor tradiționale de căsătorie și nășie”, dar și povestea unei „familii imaginare” Bibliografie 1, cea a națiunii, a satului românesc și a tradițiilor unice, motive recurente în propaganda naționalistă din România.
Adept al unei educații severe, tatăl său îl înscrie ca elev la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, „unde militantismul naționalist era cultivat în mod deosebit” Bibliografie 2. În toamna anului 1919 se înscrie la cursurile Facultății de Drept din Iași, unde decan era profesorul A.C. Cuza. În timpul grevelor muncitorești de la începutul anului 1920 din Iași, Codreanu se manifestă „în calitate de conducător contrarevoluționar al muncitorilor și spărgător de grevă” Bibliografie 3. Se remarcă și prin blocarea accesului studenților în Universitatea din capitala Moldovei la 22 noiembrie 1920, nemulțumit de decizia autorităților universitare de a deschide anul universitar 1920/21 fără oficierea unei slujbe religioase. Mai târziu, în lucrarea sa programatică „Pentru legionari”, Codreanu își reafirma atașamentul puternic față de Biserică, considerând solemnitățile religioase din debutul anilor academici drept „cea mai frumoasă serbare a universității” Bibliografie 4. Din cauza actelor de violență, Senatul Universitar decide exmatricularea studentului Corneliu Zelea-Codreanu din Universitate, dar măsura nu este pusă în aplicare de Facultatea de Drept. Se afirmă tot mai mult ca un lider al studențimii naționaliste, având ca dușmani declarați comunismul și evreii.
Toamna anului 1922 debutase cu nemulțumiri crescânde ale studențimii din cauza lipsurilor și a taxelor universitare considerate exagerate. Deși motivate social și economic într-o primă fază, mișcarea studențească virează spre un antisemitism virulent cu prilejul manifestațiilor din 10 decembrie 1922 de la Facultatea de Medicină din Cluj. Acest moment devine certificatul de naștere al studențimii „creștine”, care se autotintitulează „generația de la 1922”. Printre altele, studențimea „creștină” solicita introducerea unui numerus clausus, adică stabilirea numărului de locuri pentru studenți acordate fiecărei naționalități în funcție de ponderea acesteia în populația țării. Mișcările studențești sunt atât de violente, încât întreg anul academic 1922/23 este compromis, universitățile fiind mai tot timpul închise tocmai pentru a nu deveni arene de luptă între studenții de diferite naționalități sau orientări ideologice.
Corneliu Zelea-Codreanu observă oportunitatea transformării acestei frustrări a studențimii într-un vector politic. Alături de profesorul său de la Iași, A.C. Cuza, se implică în fondarea Ligii Apărării Național-Creștine, formațiune politică naționalistă, xenofobă și antisemită, fondată exact în ziua în care în Parlament era adopat articolul 7 al noii Constituții, prin care se acorda posibilitatea obținerii cetățeniei române de orice persoană, din moment ce „Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de originea etnică și de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita”.
În 1923 încearcă să pună la punct un plan de asasinare a tuturor oamenilor de stat din România care „s-au vândut jidanilor”. Fiind denunțați, complotul este descoperit iar cei implicați sunt judecați. Cu toate acestea, cu toții vor fi achitați, cu excepția lui Ioan Moța, condamnat pentru tentativă de omor asupra celui care i-a deconspirat Bibliografie 5.
Revenit la Iași, Codreanu se implică în fondarea unui cămin studențesc prin munca voluntară a studenților, fondurile necesare acestei construcții urmând a fi obținute din comercializarea produselor obținute din cultivarea unei grădini din apropierea Iașului. Prefectul Constantin Manciu i-a acuzat de acțiuni subversive, motiv pentru care l-a arestat pe Codreanu și pe ceilalți studenți. Supuși unor rele tratamente, studenții îl vor da în judecată pe Constantin Manciu. Cu prilejul unei astfel de înfățișări, Codreanu îl asasinează pe Constantin Manciu la data de 24 octombrie 1924, pe treptele Palatului de Justiție din Iași. Deși era vorba de o crimă premeditată, o curte de juri din orașul Turnu Severin decide să îl achite pe tânărul Codreanu și ceilalți acuzați „după doar cinci minute de deliberare” Bibliografie 6.
În anul 1927, la 24 iunie 1927, fondează Legiunea Arhanghelul Mihail, organizație cu un vădit program naționalist și antisemit. La 31 august 1931 este ales deputat în Parlamentul României, după ce reușește să câștige alegerile parțiale din județul Neamț. În 9 decembrie 1933, formațiunea sa Garda de Fier este interzisă, fapt ce conduce la asasinarea premierului I.G. Duca la 29 decembrie 1933, de către un grup de 3 legionari, „nicadorii”. Deși este arestat, Codreanu va fi achitat în urma procesului din martie – aprilie 1934.
Dispune organizarea unor tabere de muncă voluntară a legionarilor pe timpul verii, prin care Codreanu spera să crească influența mișcării legionare în rândul populației. Reușește să pună bazele unui nou partid, Totul pentru Țară, și să sprijine alegerea unor legionari în fruntea organizațiilor studențești din România.
Mihail Stelescu, mâna dreaptă a „Căpitanului” până în 1934, părăsește mișcarea legionară și începe o campanie de discreditare a lui Codreanu. Se pare că însuși Codreanu ar fi dorit o marginalizare a lui Mihai Stelescu, care se dovedea mult mai carismatic și mai virulent în luările sale de poziții. Considerat un „trădător”, Stelescu va fi asasinat la 16 iulie 1936 de un comando legionar format din 10 studenți de la Facultatea de Teologie („decemvirii”), într-un mod barbar, trupul său fiind ciopârțit cu topoarele.
În anul 1937, partidul Totul pentru Țară obține un scor electoral impresionant la alegerile din luna decembrie, obținând circa 15% din sufragii. Conform istoricului Armin Heinen, Garda de Fier era percepută drept „expresia unei nemulțumiri generale” Bibliografie 7, devenind cel de al treilea partid politic al țării, după PNL și PNȚ.
Instaurarea regimului de dicatură regală al lui Carol al II-lea (27 februarie 1938) și dizolvarea tuturor partidelor politice la 30 martie 1938 vor fragiliza poziția lui Codreanu. Perceput drept principala amenințare la adresa regelui, Codreanu este arestat la 17 aprilie 1938, fiind acuzat de calomnierea lui Nicolae Iorga, demnitar în regimul de dictatură regală al lui Carol al II-lea. La 27 mai 1938 este condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru înaltă trădare, iar câteva luni mai târziu, într-o înscenare, va fi asasinat sub escortă, alături de nicadori și de decemviri.
Corneliu Zelea Codreanu a fost un lider carismatic, dar a propovăduit cultul violenței și a fost un adept al unor practici politice extremiste, care milita pentru un regim dictatorial. De altfel, nu și-a ascuns niciodată admirația pentru Adolf Hitler, în campania electorală din 1937 nesfiindu-se să declare că, dacă partidul său va câștiga alegerile, în „48 de ore” România se va alătura forțelor Axei. Cu toate acestea, apelul său la valorile tradiționale ale românilor și modul în care a fost asasinat l-au transformat într-un martir al mișcărilor naționaliste, existând numeroase curente extremiste în societatea românească de astăzi care îl elogiază.
Bibliografie
1-3. Oliver Jens Schmitt, Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului”, București, Editura Humanitas, 2017, p. 14, 40, 50.
4-5. Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelul Mihail”, mișcare socială și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional, ediția a doua, București, Editura Humanitas, 2006, p. 99 (n. 50), 109-110.
6. O.J. Schmitt, op.cit., p. 83.
7. A. Heinen, op.cit., p. 250.
Descarcă imaginea
:Personalităţi
:II. România Mare
