Corneliu Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, m. 11 noiembrie 1995, București)
__TOC__
Descrierea imaginii
Imagine din ultima parte a vieții.
Este un bărbat de 80 de ani, cu ochii afundați în orbite și cearcăne, păr scurt, urechi proeminente, îmbrăcat în costum.
Textura de x-uri mici si aglomerate reprezintă părul scurt pieptănat pe spate.
Sacoul clasic este redat prin textură ondulată, iar cămașa prin romburi dense, pline în relief.
Cravata este evidențiată prin textură de cercuri.
Date istorice
Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în Bobota, județul Sălaj, într-o familie de preoți greco-catolici. După terminarea școlii primare și liceul confesional greco-catolic „Vasile cel Mare” în 1930, a urmat studii juridice și economice la Universitatea din Cluj (1930-1934). Membru al Partidului Național Țărănesc de la începutul anilor ’30, a condus organizația de tineret a PNȚ din Cluj (1935-1937). Între 1937 și 1940 a fost „secretar personal permanent” al lui Iuliu Maniu, iar apoi „secretar politic” al liderului țărănist Bibliografie 1. După 1945 a fost președinte al filialei PNȚ Sălaj, având și funcții de conducere la nivelul organizației naționale a partidului. A fost secretar general adjunct al PNȚ, secretar al Delegației Permanente Bibliografie 2.
A fost arestat în urma înscenării de la Tămădău, 14 iulie 1947. Timp de nouă ani a fost închis în diferite penitenciare din România comunistă, fără a fi însă condamnat. În 1956, în urma unui proces pentru înaltă trădare, a fost condamnat la „muncă silnică pentru <<înalta trădare a clasei muncitoare și crima contra reformelor sociale>>’. Între 1954 și 1962, a fost închis în penitenciarul Râmnicu Sărat, locul în care au fost transferați supraviețuitorii penitenciarului Sighet Principal după dezafectarea acestuia în 1955. După aceea, a fost trimis cu domiciliu forțat în comuna Rubla, Bărăgan. A fost eliberat în 1964, după 17 ani de detenție, fiind supravegheat de Securitate până la căderea regimului comunist în decembrie 1989 Bibliografie 3.
În ultimii ani de existență ai statului totalitar, a reușit să afilieze în clandestinitate PNȚ Internaționalei Creștin Democrate, conform descrierii de pe website-ul Fundației Corneliu Coposu Bibliografie 4. În timpul Revoluției Române din Decembrie 1989, a publicat „un mesaj-manifest” prin care „anunța … reintrarea în viața publică a Partidului Național Țărănesc” Bibliografie 5. După 1989 a fost unul dintre principalii lideri ai opoziției democratice împotriva FSN, fiind președinte al PNȚCD și al Convenției Democrate Române. A fost de asemenea senator de București, ales la alegerile din 1992 Bibliografie 6.
În ultima parte a vieții sale, după 1989, a acordat mai multe interviuri în timpul cărora a menționat și ultima dorință a liderului PNȚ și mentorul său, Iuliu Maniu: „Vedeţi care supravieţuiţi, să nu-l uitaţi pe porcul ăsta de Bunaciu! Eu n-o să supravieţuiesc, dar voi, care sunteţi mai tineri, aveţi şansa. Vă leg de suflet să nu lăsați sa moară PNŢ” Bibliografie 7. Corneliu Coposu a murit la 11 noiembrie 1995, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic.
Bibliografie
1-6. Biografie Corneliu Coposu, accesibilă online la adresa http://www.corneliu-coposu.ro/despre-noi/corneliu-coposu/ 2018.
7. Corneliu Coposu confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru, l., Editura Anastasia, 1996, p. 97.
Descarcă imaginea
http://imaginitactile.ro/images/f/f3/Corneliu_Coposu.png
:Personalităţi
:IV. România Postcomunistă
