Alexandru Vaida Voevod
__TOC__
Descrierea imaginii
Este un bărbat de peste 60 de ani, cu început de chelie și mustață groasă, îmbrăcat în costum.
Fața, cu maxilar proeminent, este conturată de textura în linii ușor curbe, reprezentând părul pieptănat pe spate și mustața.
Sprâncenele cu forme ascuțite în lateral, sunt reprezentate pline în relief.
Sacoul este reprezentat prin textura ondulată.
Gulerul cămășii este evidențiat prin cercuri, iar cravata prin romburi aglomerate, pline în relief.
Date istorice
Alexandru Vaida Voevod s-a născut la 27 februarie 1872 în Olpret (Bobâlna de azi), județul Someș Bibliografie 1. Crescut într-o familie înstărită, Alexandru Vaida Voevod avea să se formeze într-un mediu intelectual german. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Viena Bibliografie 2. Într-o primă fază, după finalizarea studiilor în 1899, a lucrat ca balneolog la Karlovy-Vary, însă a renunțat în scurt timp pentru a se dedica vieții politice alături de Partidul Național Român Bibliografie 3.
Rolul său în politica românească a fost extrem de important, fiind una dintre personalitățile marcante ale Marii Uniri. Astfel, a facilitat realizarea unirii Transilvaniei cu România Bibliografie 4. În scurt timp avea să devină membru al Consiliului Dirigent, având rolul de a pregăti unirea administrativă Bibliografie 5.
În 1919, Alexandru Vaida-Voevod avea să primească funcția de ministru de stat pentru Transilvania. De asemenea, la alegerile din același an, PNR avea să obțină 169 mandate de deputat și 76 de senator. La 1 decembrie, a fost format noul guvern sub conducerea lui Vaida-Voevod Bibliografie 6. Un an mai târziu însă este înlocuit din fruntea guvernului.
La 9 noiembrie 1933, Vaida-Voevod a demisionat din poziția de președinte al PNȚ, în locul său fiind numit Ion Mihalache Bibliografie 7. În perioada următoare avea să se apropie de Regele Carol I, în 1938 devenind consilier regal Bibliografie 8. În 1945, Alexandru Vaida-Voevod avea să fie arestat și anchetat de Gheorghe Crăciun, fiind condamnat la arest la domiciliu în Sibiu, unde avea să se stingă din viață în 1950 Bibliografie 9.
Bibliografie
1. Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda, România Mare. Puterea politică, București, Editura Mectis, 1998, p. 180.
2. Cornel Sigmirean, Istoria formării intelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, Cluj-Napoca, Editura Universitară Clujeană, 2000, p. 153.
3. Nicolae C. Nicolescu, Enciclopedia șefilor de guvern ai României 1862-2006, București, Editura Meronia, 2006, p. 328.
4. Ibidem, p. 330.
5. Aurel Galea, Formarea şi activitatea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi tinuturilor româneşti din Ungaria: 2 decembrie 1918-10 aprilie 1920, Vol.1, Editura Timopur, 1996, p. 345.
6. Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României, București, editura Machiavelli, 1995, p. 81.
7. Corneliu Ciucanu, Dreapta politica romaneasca. Politica si ideologie: 1919-1941, București, Editura Mica Valahie, 2009, p. 86.
8. Ibidem, p. 88.
9. Marin Nedelea, Istoria României in date: 1940-1995, București, editura Niculescu, 1997, p. 93.
Descarcă imaginea
:Personalităţi
:II. România Mare
