Alexandru C. Cuza


Alexandru C. Cuza
__TOC__

Descrierea imaginii

Este un bărbat de peste 50 de ani, elegant, cu început de chelie, barbă și mustață îngrijită, îmbracat în costum.
Fața este conturată de textura densă de linii curbe continue și linii curbe întrerupte, reprezentând barba scurtă.
Aspectul feței pare semeț, cu nas lung, drept și proeminent.
Textura ondulată reprezintă sacoul, purtat peste cămașa evidențiată prin cercuri.
Legată de gulerul cămășii cade cravata reprezentată prin romburi pline în relief.

Date istorice

Alexandru C. Cuza, cunoscut după numele de A. C. Cuza, a fost, conform lui Radu Ioanid, părintele-fondator al antisemitismului românesc Bibliografie 1. Profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi, rudă îndepărtată a lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii Principatelor A. C .Cuza a fost cel care a coagulat una dintre principalele mişcări fasciste din România, Liga Apărării Naţional Creştine (LANC), creată în 1923 şi având ca emblemă politică svastica Bibliografie 2. Cu toate că în tinereţe a trecut printr-un episod socialist, la întoarcerea în ţară după efectuarea studiilor de drept şi economie în Occident, A. C .Cuza s-a apropiat de grupul Junimii, binecunoscutul grup de efervescenţă culturală al Iaşului, de care s-a despărţit ulterior în opinii, în special în ceea ce priveşte chestiunea evreiască şi atitudinea faţă de străinii „pe care nu îi putem asimila” şi pe care îi percepea ca pe „un corp străin” și „dăunător” naţiunii Bibliografie 3.
În contextul antisemitismului românesc care a alimentat mişcările de dreapta şi care data cel puţin din primele decenii ale secolului al XIX-lea, perioadă în care emigraţia evreiască din Principate a căpătat proporţii semnificative, A. C. Cuza susţinea că evreii nu vor putea fi asimilaţi vreodată din cauza modului lor de viaţă considerat parazitar, a religiei lor şi, vedea ca singură soluţie pentru această problemă, expulzarea lor din ţară Bibliografie 4. De altfel, doctrina naţional-creştină a fost cunoscută şi sub numele de cuzism ajungând să se confunde cu numele teoreticianului ei. Aceasta a apărut în spaţiul românesc la sfârşitul secolului al XIX-lea şi s-a manifestat până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, conţinea zece teze, care ilustrau de fapt, sub această formă, antisemitismul Bibliografie 5.
De-a lungul timpului, profesorul ieşean a înfiinţat mai multe formaţiuni politice, toate precursoare a partidului de extremă dreapta înfiinţat în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu. Astfel, în 1910 a creat, împreună cu istoricul Nicolae Iorga, Partidul Naţional-Democrat Bibliografie 6; ulterior, după ce Cuza a părăsit formaţiunea, a înfiinţat, alături de profesorul bucureştean Nicolae C. Paulescu, Uniunea Naţional Creştină, având drept ţel „apărarea intereselor economice, politice şi culturale ale românilor împotriva evreilor prin toate mijloacele legale” Bibliografie 7. În acelaşi timp, un grup de studenţi de la Universitatea ieşeană, conduşi de Corneliu Zelea Codreanu, a format, cu binecuvântarea lui A. C. Cuza, Asociaţia studenţilor creştini, al cărui principal scop era acela de a limita numărul evreilor admişi în universitate Bibliografie 8. Conform opiniei istoricului Keith Hitchins, nici una din aceste organizaţii nu avea structura coerentă pe care o dorea Corneliu Zelea Codreanu şi adepţii săi, care l-au convins astfel pe profesorul Cuza să constituie ceea ce în 1923 a devenit Liga Apărării Naţional Creştine (LANC), al cărui prim scop a fost excluderea evreilor din toate domeniile vieţii economice şi culturale şi educarea tinerilor în spirit naţionalist şi creştin Bibliografie 9. Astfel, antisemitismul lui A.C.Cuza a găsit în LANC forma politică permanentă Bibliografie 10. Din această formaţiune a luat naştere, în 1927, Legiunea Arhanghelului Mihail a lui Corneliu Zelea Codreanu. În 1936, împreună cu Octavian Goga, A. C. Cuza a format Partidul Naţional Creştin, în timpul guvernării căruia a fost adoptată legislaţia antisemită, care a conferit antisemitismului românesc un caracter de stat Bibliografie 11. Deşi acest guvern a fost înlăturat de regele Carol al II-lea după doar 44 de zile, spiritul său antisemit a fost perpetuat de guvernele Miron Cristea, Ion Gigurtu şi de cele din vremea Mareşalului Ion Antonescu Bibliografie 12.
În perioada regimurilor dictatoriale din perioada 1938-1944 el nu a mai avut activităţi politice importante, iar în perioada celui de-al Doilea Război Mondial a rămas la Iaşi, urmând să se refugieze, după 1944, la Sibiu, împreună cu întreaga familie, unde a murit în ziua de 3 noiembrie 1947 Bibliografie 13.

Bibliografie

1,2. Radu Ioanid, Cuvânt-înainte, în Horia Bozdoghină, Antisemitismul lui A.C.Cuza în politica românească, Intitutul „Elie Wiesel”/Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012, p. 5.
3. A.C.Cuza, Generaţia de la 1848. Era nouă, Iaşi, Tipografia naţională, 1889, p. 47-48, apud, Marta Petreu, De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească, Polirom, Iaşi, 2011, p. 81.
4,7,8,9. Keith Hitchins, România 1866-1947, efiţia a II-a revăzută şi adăugită, traducere din engleză de George Potra şi Delia Răzdolescu, Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 439.
5, 12, 13. Horia Bozdoghină, Antisemitismul lui A.C.Cuza în politica românească, Intitutul „Elie Wiesel”/Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012, p. 11-12; p. 243; p. 233.
6, 11. Marta Petreu, De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească, Polirom, Iaşi, 2011, p. 85.
10. Oliver Jens Schmitt, Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea şi căderea „căpitanului”, Humanitas, Bucureşti, 2017, p. 69.

Descarcă imaginea

:Personalităţi
:II. România Mare