Descrierea imaginii
Imaginea prezintă din profil doi tineri paticipând la muncă culturală obligatorie ca topitori.
Cei doi poartă câte un șorț reprezentat prin textură ondulată și câte un făraș cu coadă lungă în mână, redat plin în relief.
Fata din partea stângă are părul strâns în coc la spate si este îmbrăcată înuniforma de muncă, respectiv o rochie lungă, denumită și sarafan, evidențiată prin textură punctată.
Băiatul din partea dreaptă poartă o pălărie redată plină în relief, cămașă reprezentată prin textură punctată și pantaloni redați prin textură de linii orizontale și paralele.
În centru este poziționat un stâlp de fier, îngust, cu un topitor la bază, sau cuptor unde se arunca metal și se topea, reprezentat n imagine prin textură de linii orizontale, paralele și îngroșate.
Date istorice
Serviciul Social a fost un sistem de muncă culturală obligatorie și de cercetare sociologică a satelor României, pentru toți absolvenții de instituții de învățământ superior sau școli speciale, sub amendamentul neacordării diplomei de studii. Legea a intrat în vigoare în timpul regimului de dictatură regală al lui Carol al II-lea, în contextul radicalizării politice a tineretului și a ascensiunii mișcării legionare. Astfel, regele Carol al II-lea – în strânsă colaborare cu sociologul Dimitrie Gusti – a încercat să pună la punct un sistem de canalizare a energiilor tineretului înspre susținerea propriului regim de dictatură. În cel de al doilea deceniu interbelic, astfel de sisteme de control social al tineretului se generalizează în Europa, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al Arbeit Dienst, instituție de muncă obligatorie a tineretului în Germania nazistă încă din 1935. Dimitrie Gusti atrăgea atenția asupra faptului că munca prestată de viitorii profesioniști este mai ales o muncă intelectuală, de cunoaștere a realităților sociale profunde, care să îi ghideze mai apoi în viitoarea lor activitate în serviciul public. Printr-o astfel de cointeresare a tineretului universitar, Gusti urmărea să îi reapropie pe viitorii intelectuali de problemele reale ale României.
Legea a fost adoptată la 13 octombrie 1938, devenind un mecanism de generalizare a acțiunilor de muncă culturală începute în 1934, prin intermediul echipelor studențești ale Fundațiilor Culturale Regale. Legea prevedea obligativitatea cetățenească și națională a tineretului de ambele sexe de a presta un stagiu de muncă la sate de cel mult un an; înființarea unui Cămin Cultural în fiecare sat; cercetarea științifică a satelor României; și înființarea de școli țărănești pentru educația gospodărească și cetățenească a sătenilor Bibliografie 1.
În opinia sociologului Zoltán Rostás, anul 1939, cel al campaniei Serviciului Social – „an al uniformei și al disciplinei” – a fost o „experiență organizațională … care întrunea și inginerie socială, și elemente de contramișcare regală îndreptată împotriva mișcării legionare” Bibliografie 2. Au fost mobilizați 3210 tineri în această campanie a Serviciului Social, din care peste 1000 erau absolvenți de studii superioare, care au fost trimiși în 128 de sate din 51 de județe ale României Mari.
La 13 octombrie 1939 activitatea Serviciului Social a fost suspendată. Motivele invocate oficial se refereau la necesitatea finanțării armatei, în contextul izbucnirii celui de al doilea război mondial. Neoficial, se constatase că Serviciul Social se dovedise un bun mecanism pentru legionari de a-și continua propaganda politică în rândul tineretului. Într-o discuție în cadrul guvernului Ion Antonescu din 13 mai 1941, generalul V. Iliescu amintea faptul că Serviciul Social „a fost desființat tocmai din cauza atitudinii de a face mai mult propagandă legionară decât cercetări științifice” Bibliografie 3.
Bibliografie
1. Dragoș Sdrobiș, Limitele meritocrației într-o societate agrară, Iași, Editura Polirom, 2015, p. 224.
2. Zoltán Rostás, Atelierul gustian. O abordare organizațională, București, Editura Tritonic, 2005, p. 50.
3. Stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. III: aprilie – iunie 1941, ediție întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Aurelian Teodorescu, București, Arhivele Naționale ale României, 1999, p. 377.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Serviciul_social_-_topitoare.png
