fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă doi muncitori, priviți din profil, care urcă o roabă pe un deal, unul din față țrăgându-o,  și cel din spate împingându-o.

Culmea de pământ este conturată printr-o ,linie asccendentă, înclinată spre dreapta și îngroșată.

Cei doi bărbați poartă căciuli conice pe cap, redate prin textură cu x-uri și cizme.

Roaba cu roată, în care sunt cărate materiale de construcție, este evidențiată prin textură de linii întrerupte, oblice, cu un cerc la bază, în dreapta.

Date istorice

Venirea comunismului la putere în România avea să aducă imense schimbări sociale și economice. Impunerea acceptării doctrinei totalitare și pedepsirea celor considerați de regim ”dușmani de clasă” deveneau astfel laitmotive ale epocii dejiste. În toată perioadă comunistă au existat astfel pentru aceștia diferite forme de pedeapsă, dintre care una au fost unitățile de muncă.
Înființate prin Decretul. nr. 6/1950, având declarativ scopul de „reeducare” a „elementelor dușmănoase”, fiind în fapt un eufemism pentru munca forțată. Principale categorii de persoane care intrau în prevederile acestui act normativ erau atât cei care primejduiau direct sau indirect regimul comunist (sau încercau) și ale căror fapte nu erau asimilate unei infracțiuni din Codul Penal, nici măcar prin analogie, conform formulării din actul normativ, cât și foștii deținuți politici care, după eliberarea din detenție nu se dovedeau „a fi reeducați”. După doi ani, aceștia au fost transformate prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1554/1952 în colonii de muncă. În această perioadă internarea unei persoane într-o astfel de unitate sau colonie se făcea în baza luată de o comisie a Ministerului Afacerilor Interne/Securității și din a cărui componență au făcut parte unii dintre cei mai infami ofițeri de Securitate, menționați în memorialistica de detenție pentru brutalitățile la care i-au supus pe deținuții politici. Chiar dacă „oficial”, după cum remarcă istoricul Adrian Cioflâncă, acestea au fost desființate prin 1954, ele au continuat să existe și după acest an Bibliografie 1.
În timpul primei perioadei comuniste, unele dintre cele mai cunoscute unității și colonii de muncă, ca urmare a regimului de exterminare la care erau supuși opozanții comuniștilor, au fost cele de la Canalul Dunăre – Marea Neagră și din Insula Marea a Brăilei. Potrivit unei statistice a Securității din anul 1968, realizată în contextul îndepărtării din Partid a lui Alexandru Drăghici, între anii 1950 și 1966 au fost internate în unități/colonii de muncă 29 000 de persoane Bibliografie 2. După cum se menționa tot într-un document intern al Securității din 1968, aceste măsuri de internare administrativă în unități sau colonii de muncă erau parte a „măsurilor ce erau luate în acel timp împotriva elementelor ce au deţinut funcţii de conducere în fostele partide burgheze şi alte organizaţii contrarevoluţionare”
Bibliografie
1. Adrian Cioflâncă, Instrumentele statului totalitar: unităţile şi coloniile de muncă, accesibil online la adresa https://revista22.ro/eseu/adrian-cioflanca/instrumentele-statului-totalitar-unitile-si-coloniile-de-munc 8 decembrie 2018.
2. Ibidem.

Descarcă imaginea

 

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/RC024_-_Lagare_de_munca.png