Descrierea imaginii
Imaginea prezintă Palatul Metropolitan din Cernăuți, aici fiind reședința mitropolitană dar și locul unde s-a proclamat unirea cu Bucovina.
Clădirea, privită frontal, este masivă, din cărămidă, formată dintr-o biserică cu două turle mici încadrând turla mare, principală, cu o cruce în vârf.
Biserica este mârginită de alte două corpuri cu fețe decorate în partea superioară de câte un fronton sau zid triunghiular, cu marginea de sus zimțată, în formă de trepte.
Frontoanele sunt reprezentate prin dreptunghiuri verticale, unite, cu capete redate pline în relief.
Acoperișul dintre corpuri și biserică, împreună cu cel rontunjot de pe turle, este evidențiat prin textură ondulată.
Ferestrele palatului, desfășurate în șiruri pe trei nivele, sunt redate pline în relief și se termină în arcadă.
Date istorice
Istoria Bucovinei s-a deosebit față de ce a Transilvaniei deși amândouă au făcut parte din același imperiu. Transilvania era considerată a fi parte integrantă a Ungariei și deci soarta sa depindea de guvernul de la Budapesta, în timp ce Bucovina avea legături directe cu parlamentul de la Viena, unde erau reprezentați și românii. Aceasta a fost la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea o provincie caracterizată prin multele sale etnii și confesiuni (români, ucrainieni, germani, polonezi și evrei). Înainte de război reprezentativitatea funcționa în baza legii electorale din 26 ianuarie 1907, care împărțea 5 circumscripții românilor și alte 5 ucrainienilor, deși la primele alegeri cei dintâi au câștigat 6 locuri de deputați, ceea ce marca în mod evident că erau mai mulți alegători din partea românilor. În Dieta provincială, între 1909 și 1910, au fost 23 de români și doar 17 ucrainieni Bibliografie 1.
Activitatea românilor din Bucovina în timpul războiului a fost una destul de modestă, mai degrabă fiind mobilizați de măsurile dure ale austriecilor după intrarea în război a României de partea Antantei. În 27 octombrie a fost convocată o adunare constituantă, deoarece imperiul se destrămase, iar provincia trebuia să își decidă viitorul Bibliografie 2. A fost astfel înființat Consiliul Național Român în fruntea căruia s-au aflat personalități precum Dionisie Bejan, ca președinte și Iancu Flondor, care era președintele Comitetului Executive, acesta fiind un organ similar unui guvern Bibliografie 3.
În paralel, ucrainienii și-au construit propriul lor consiliu național, având la rândul lor ambiții de a face parte dintr-un stat ucrainean reîntregit. Aurel Onciul, adversarul politic al lui Iancu Flondor, a fost printre românii care sperau că poate fi găsită o cale de a împărți Bucovina între cele două tabere Bibliografie 4. Românii, temându-se, cer în 7 noiembrie 1918 intervenția României, ceea ce se întâmplă în 11 noiembrie, iar în data de 28 noiembrie este votată de către Consiliul Național unirea Bibliografie 5.
Bibliografie
1. Constantin Ungureanu, “Unirea Bucovinei cu România în 1918”, in Revista de Istorie a Moldovei, nr.1, 2013, pp.26, 29.
2. Keith Hitchins, România. 1866-1947, Humanitas, Ediția a IV-a, București, 2013, pp.320-321.
3.*, ”Unirea Bucovinei cu România”, accesibil online la adresa http://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania/ 8 decembrie 2018.
4. Ibidem.
5. Keith Hitchins, op.cit., pp.321.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Con._Nat._Roman.png
