Descrierea imaginii
Imaginea prezintă esența procesului de construție a Canalului Dunăre – Marea Neagră, care constă în multe sacrificii umane, camioane și apă.
În partea de sus sunt reprezentați prin textură plină în relief opt muncitori, care desemnează masa de prizonieri politici și mulți alți condamnați care au executat muncă forțată în acest lagăr.
Dedesubtul acestora, pe centru imaginii, se află un dreptunghi întins pe toată lățimea paginii, texturat prin linii oblice și întrerupte, reprezentând apa dintre maluri.
În partea de jos sunt evidențiate prin textură cu linii oblice și paralele două camioane, care transportă încărcătură mare de mâl, nisip, și materiale de construcție.
Lângă acestea, în dreapta jos, este reprezentat un om, pentru a arăta mărimea reală a mașinilor, în comparație cu înățimea umană.
Date istorice
Cu o lungime totală de 95,6 km, Canalul Dunăre-Marea Neagră leagă porturile Cernavodă (Dunăre) și porturile Constanța Midia Năvodari (Marea Neagră) Bibliografe 1. Necesar navigării, acest canal avea să fie gândit încă din secolul al XIX. Totuși construirea lui a fost putut fi posibilă mult mai târziu și a însemnat un imens sacrificiu uman.
În 1949, Gheorghe Gheorghiu-Dej decide începerea construirii canalului. Astfel că la 25 mai 1949, Consiliul de Miniștri avea să demareze lucrările Bibliografe 2. Însă aceste lucrări nu aveau să se facă în condiții normale, sau cel mult, umane Bibliografe 3. “Pușcăria în aer liber ce a fost <șantierul> canalului Dunăre-Marea Neagră”, așa cum îl numea Nicolae Breban, avea să fie locul în care mulți deținuți politici și-au pierdut viața Bibliografe 4. Deși existau și angajați plătiți, numărul deținuților pedepsiți la muncă zilnică a ajuns în începutul anilor 50 la cota de până la 80% Bibliografe 5. În orice caz, deținuții erau în mare parte intelectuali sau preoți. Deși erau obligați să muncească 12 ore pe zi, deținuții primeau rații de mâncare ce abia îi țineau la limita subzistenței Bibliografe 6. Un număr impresionant de oameni nevinovați și-au pierdut viața în acest loc al ororii dejiste.
În 1953 lucrările aveau să fie sistate. La aceasta a ajutat un reportaj difuzat la Radio Europa Liberă, în care se vorbea despre faptul că șantierul avea lagăre de muncă forțată, transformându-l astfel într-un loc al morții Bibliografe 7. În 1976, Nicolae Ceaușescu avea să decidă reluarea lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră Bibliografe 8. La 26 mai 1984, Canalul a fost inaugurat Bibliografe 9.
Bibliografie
1. Dan Străuț, Canalul Dunăre – Marea Neagră împlinește astăzi 30 de ani de la inaugurare, disponibil online la https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/canalul-dunare-marea-neagra-implineste-astazi-30-de-ani-de-la-inaugurare accesat la 02.12.2018.
2. Constantin Manea, Marian Moșneagu, Dreptul mării în timp de pace și de război, București, Editura Mica Valahie, 2011, p. 152.
3. Ibidem.
4. Nicolae Breban, Spiritul românesc în fața unei dictaturi, Editura Ideea Europeană, București, 2012, pp. 125 – 126.
5. Mariana Iancu, Cum a fost construit Canalul Dunăre-Marea Neagră. Secretele Magistralei Albastre dezvăluite de inginerul care a proiectat mărețul proiect comunist, disponibil online la https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-a-fost-construit-canalul-dunare-marea-neagra-secretele-magistralei-albastre-dezvaluite-de-inginerul-care-a-proiectat-maretul-proiect-comunist accesat la 02.12.2018.
6. Stefano Bottoni, Transilvania roşie. Comunismul român şi problema naţională 1944–1965, Cluj-Napoca, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, 2010, p. 93.
7. Andrei Hărăguș, Canalul Dunăre – Marea Neagră: de la megalomania comunistă la realismul capitalist, disponibil online la https://www.capital.ro/canalul-dunare-marea-neagra-de-la-megalomania-comunista-la-realismul-capitalist-128964.html accesat la 02.12.2018.
8. N. N. Constantinescu, Istoria economică a României 1939-1989, București, Editura Economică, 2000, p. 231.
9. Nicolae C. Nicolescu, Șefii de stat și de guvern ai României 1859-2003. Mică enciclopedie, București, Editura Meronia, 2013, p. 115.
