fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă mai mulți bărbați din profil redați plini în relief, care aleargă înspre dreapta, înconjurând un tanc militar de atac.
Din profil, vehiculul blindat este masiv, alcătuit din aliaje grele, cu tracțiune pe șenile și șase roți redate pline în relief.
Partea superioară a tancului este acoperită de un scut protector blindat, denumit și turelă, redat prin textură ondulată, deasupra căruia este poziționat tunul în formă de țeavă, evidențiat printr-o linie groasă.
Corpul vehiculului, în formă de cutie, este reprezentat prin textură de linii verticale și paralele.

Date istorice

În decembrie 1989, Armata română avea un efectiv de 140 000 de persoane, dintre 95 000 (68%) erau recruți. De asemenea, stagiul militar al soldaților în termen era cel mai scurt dintre statele membre ale Pactului de la Varșovia, fiind în acel an de 16 luni [Bibliografie 1 Peter Siani – Davies, Revoluţia română din decembrie 1989, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 61], iar mulți dintre soldați erau folosiți la diferite munci.  În acest an, armata era împărțită teritorial în patru corpuri de armată, astfel: Armata I-a din București, condusă de generalul Gheorghe Voinea, Armata a II-a Buzău – condusă de generalul Ion Dîndăreanu, Armata a III-a din Craiova – condusă de generalul Roșu și Armata a IV-a Cluj, condusă de generalul Iulian Topliceanu. Toate acestea erau subordonate Marelui Stat Major, la comanda căruia se afla în acel generalul Ștefan Gușe, ministrul Apărării fiind generalul Vasile Milea care avea să se sinucidă în data de 22 decembrie. După sinuciderea lui, armata avea să treacă de partea poporului. Acționarea armatei ca principala forță de represiune împotriva revoluționarilor, cel puțin până la așa-numita „fraternizare” cu „poporul”, ar fi fost determinată de „neputinţa organelor aparţinând Ministerului de Interne” în reprimarea acţiunilor anticomuniste din decembrie 1989 . Rolul armatei în reprimarea demonstranților avea să fie stabilit în timpul ședinței Comitetului Executiv al PCR din 17 decembrie 1989. La această dată, a fost transmis unităților militare ordinul „Radu cel Frumos” (alarma de luptă parțială) care a fost apoi completat cu dispoziții privind eventuale „intervenții împotriva unor elemente destabilizatoare și coloane de demonstranți”. Mai erau indicate armamentul pe care aveau să-l folosească, modul în care aveau să fie „abordate coloanele de demonstranți” și inclusiv cu trebuiau să se deschidă focul împotriva celor protestau [Bibliografie 2 Parchetul Militar, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetul militar, în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, București, 1994, f. e., ff. 5-6]. Dintre cei 1104 de morți identificați de Procurată în 1994, potrivit lui Peter Siani Davies, armata ar fi fost responsabilă pentru 333 dintre ei [Bibliografie 3  Peter Siani – Davies, Revoluţia română din decembrie 1989, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 188].

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Armata_1989.png