Descrierea imaginii
În imagine sunt ilustrați trei bărbați stând în picioare.
În mijloc se află Mircea Dinescu, cu ambele mâini ridicate, într-un pulover cu dungi orizontale.
În stânga este un domn cu pumnul drept ridicat, care are fes și mustață.
El este îmbrăcat cu un pulover cu dungi orizontale subțiri și pantaloni cu buline.
În dreapta este un domn în palton scurt, cu mâna stângă ridicată, arâtând semnul victoriei.
Deasupra lor în colțul din stânga se află un proiector.
Acesta are două brațe cu textură liniară cu care se prinde de tavan, un corp cu textură punctată.
Date istorice
În seara zilei de 22 decembrie 1989, după fuga cuplului Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central din București, televiziunea și radioul public anunțau formarea unui „Consiliu al Frontului Salvării Naționale”, care își propunea „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”. Liderul CFSN a fost Ion Iliescu, în timp ce în funcția de premier a fost numit Petre Roman. Ulterior, a început și acțiunea de extindere a Frontului Salvării Naționale, pe structurile vechiului Partid Comunist Român. Decizia din 6 februarie 1990 a acestui nou organism, FSN, de a participa la alegerile generale din 20 mai 1990 a provocat stupoare în rândul opoziției. Principala nemulțumire era aceea că o anumită grupare încearcă să acapareze un simbol al răsturnării comunismului. Transferul simbolic al revoluției înspre un singur partid politic risca să împiedice afirmarea unui pluripartidism politic autentic. Din acest motiv, reprezentanții partidelor politice istorice din CFSN au decis să demisioneze în semn de protest. Printre cei care au recurs la un astfel de gest, se numără Ana Blandiana, Andrei Pleșu sau Doina Cornea. Decizia de transformare a FSN în partid politic i-ar fi aparținut lui Silviu Brucan, care considera că cei care au participat la Revoluție, asumându-și totodată și administrarea țării, ar trebui să aibă dreptul de a participa la alegeri. Din punctul de vedere al lui Petre Roman, acesta preciza într-un interviu din 2012 că decizia a fost „o greșeală în mod cert”, partidele din opoziție reproșând FSN-ului că a „preluat un patrimoniu al tuturor, al Revoluției, în favoarea voastră, ca partid” Bibliografie 1.
Între 7 și 8 aprilie 1990 are loc la București Conferința Națională a FSN, în urma căreia Ion Iliescu este desemnat candidat pentru alegerile prezidențiale din 20 mai 1990. Tot acum, noua formațiune preciza că urmărea realizarea în România „a unei societăți democratice, întemeiată pe justiție socială și rentabilitate”, urmărind să promoveze printre altele pluralismul politic, statul de drept sau drepturi și libertăți civice. Astfel, FSN se constituia ca „o mișcare de centru-stânga, adresată oamenilor muncii, celor mai largi categorii sociale, orientare ce-l apropie de valorile și obiectivele social-democrației europene” Bibiografie 2.
După victoria categorică din alegeri, noul președinte al FSN va deveni Petre Roman, care deținea și funcția de prim-ministru. Începând cu anul 1991 disensiunile între Petre Roman și Ion Iliescu vor deveni tot mai puternice, din cauza reformelor radicale pe care premierul urmărea să le pună în practică, pentru a asigura o trecere rapidă la economia de piață, indiferent de costurile sociale. În martie 1991, Petre Roman prezenta partidului moțiunea „Un viitor pentru România”, document care devenea programul politic al partidului Bibliografie 3.
Documentul a scindat partidul în două facțiuni, cea reformatoare (Petre Roman) și cea conservatoare (Ion Iliescu). Ruptura decisivă s-a petrecut în timpul Convenției FSN din 27-29 martie 1992, de la care a absentat Ion Iliescu, funcția de președinte obligându-l să afișeze formal echidistanța. Aici, Petre Roman a fost confirmat în funcția de președinte al partidului, momentul marcând de facto dispariția FSN-ului. La 30 aprilie era înregistrat ca partid politic Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), având ca simbol electoral 3 trandafiri, în timp ce FSN-ul rămânea la un singur trandafir. Ulterior, Petre Roman va fonda Partidul Democrat, în timp ce gruparea Ion Iliescu va pune bazele Partidului Democrației Sociale din România, devenit în 2001 PSD. Ion Iliescu va declara că Petre Roman se afla, de fapt, sub influența lui Silviu Brucan, considerat a fi „eminența cenușie” a scindării FSN-ului. Cu toate acestea, Petre Roman era de părere că în siajul postcomunist al României, un partid care reușise să supună votului membrilor săi trei moțiuni diferite reprezenta un eveniment „perfect democratic” Bibliografie 4.
Bibliografie
1.Anne Jugănaru, Alexandru Radu, FSN – un paradox politic 1989-1992. România postcomunistă. O istorie a partidelor politice în interviuri și documente vol. I, București, Editura Pro Universitaria, 2013, p. 28-29.
2.Ibidem, p. 39.
3.Ibidem, p. 77.
4.Ibidem, p. 127.
Descarcă imaginea
https://imaginitactile.ro/index.php/Fi%C8%99ier:FSN.png
