fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă harta zonei Bucovina, alături de stema Bucovinei, în partea de sus, dreapta.

Teritoriul bucovinean este reprezentat prin textură de linii orizontale și paralele, fiind conturat de o linie îngroșată.

În interiorul hărții se află cercuri pline în relief de dimensiuni mari, respectiv trei ca număr, pentru orașele principale sau reședințe, și de dimensiuni reduse, pentru restul așezărilor.

Stema înfățișează pe un scut conturat cu linie groasă, un cap de bour, un animal robust cu coarne redate pline în relief, bot lat și urechi scurte, încadrat de trei stele cu cinci colțuri, stânga, sus și dreapta.

Date istorice

Bucovina se afla sub controlul Imperiului Austro-Ungar, sub directa oblăduire a parlamentului de la Viena, unde erau reprezentate toate națiunile conlocuitoare din această regiune. Constantin Ungureanu descrie Bucovina sfârșitului de secol al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea ca fiind multi-etnică și multi-confesională, fără a exista o majoritate concretă (români, ucraineni, germani, ruteni, polonezi și evrei) Bibliografie 1. Această diversitate și legătură directă cu capitala imperială au deosebit experiența Bucovinei de cea a Transilvaniei, dar și de cea a Basarabiei în procesul unirii.
În 1907 a fost introdusă o nouă lege electorală, care stabilea o egalitate de circumscripții între români și ucraineni, deși cei dintâi avea mai mulți alegători, trimițând la primele alegeri 6 deputați. La nivel regional mai exista o dietă, aceasta fiind cu precădere dominată de români, care între 1909 și 1910 au avut 23 de reprezentanți spre deosebire de cei 17 ai ucrainenilor Bibliografie 2. Românii s-au bucurat de o bogată activitate culturală, în 23 ianuarie 1865 fiind înființată Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina, iar spre începutul secolului al XX-lea, partidele politice aveau deja două mari publicații Voința Poporului și Apărarea Națiunii Bibliografie 3.
Intrarea României în război de partea Antantei a adus după sine măsuri foarte dure ale austriecilor împotriva românilor din Bucovina, care până atunci mai degrabă manifestaseră interes pentru cultura și limba maternă, decât loialitate față de statul român. Astfel, persecutarea din timpul conflagrației a servit doar spre o apropiere a elitei politice românești din Bucovina față ideea unirii cu Vechiul Regat Bibliografie 4. La rândul lor, ucrainenii aveau propriile ambiții pentru un stat național unificat, ceea ce avea să îi aducă în direct conflict cu românii. Data de 22 octombrie 1918 marchează ultimul moment în care deputații români au luat cuvântul în parlamentul imperial de la Viena Bibliografie 5. În 27 octombrie este convocată o adunare constituantă, în contextul în care Austro-Ungaria se destrămase, cu un prezidiu condus de Iancu Flondor, aceștia votând pentru unire. Tensiunile și conflictul cu Consiliul Național Ucrainean a dus la cererea ajutorului militar din partea României, care a venit în 11 noiembrie, iar în 28, Consiliul Național Român a votat unirea cu România Bibliografie 6.
Bibliografie
1. Constantin Ungureanu, “Unirea Bucovinei cu România în 1918”, in Revista de Istorie a Moldovei, nr.1, 2013, p.26.
2. Ibidem, p.29.
3. Ibidem, pp.31-32.
4. Keith Hitchins, România. 1866-1947, Humanitas, Ediția a IV-a, București, 2013, p.320.
5. Constantin Ungureanu, op.cit., pp.31-32, 36.
6. Keith Hitchins, op.cit., pp.320-321.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2018/12/C115-Marea_Unire_Harta_Bucovina.png