fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă un peisaj din profil cu o căruță simplă din lemn trasă de doi cai, pe marginea unui lac, unde plutesc două bărci.
Căruța are formă de cutie pătrată fără acoperiș, reprezentată prin linii orizontale, paralele și îngroșate.
Caii sunt evidențiați prin textură de linii oblice și paralele.
Valurile apei de la mal sunt redate prin textură ondulată.
Bărcile din partea de jos sunt evidențiate prin textură de linii orizontale și paralele.

Date istorice

La 27 august 1916, după doi ani de neutralitate, România a intrat în război de partea Antantei care promisese să sprijine realizarea idealului naţional – alipirea Transilvaniei şi Bucovinei, unde locuiau mulţi români. Deşi declaraţia de război a României a fost adresată doar Austro-Ungariei, care stăpânea Transilvania, la 28 august 1916, ceilalţi membri ai Puterilor Centrale, Germania şi Turcia, au declarat, la rândul lor, război României. La 1 septembrie li s-a alăturat şi Bulgaria Bibliografie 1 care nu uitase că în 1913, prin Pacea de la Bucureşti, România preluase sudul Dobrogei (Cadrilaterul).
Strategia militară a Armatei române a prevăzut un atac masiv în Transilvania, care a debutat la 27 august. Pentru a răspunde invaziei româneşti Puterile Centrale au decis să atace frontierele sudice ale României. August von Mackensen, comandantul trupelor germane, şi-a mutat cartierul general în nordul Bulgariei la Târnovo, unde la 31 august s-a întâlnit cu generalul Stefan Toşev, comandantul Armatei a 3-a bulgare Bibliografie 2. Ei s-au pus de acord asupra unui plan de acţiune ce presupunea hărţuirea românilor pe întreaga lungime a frontierei şi, mai ales, viza un atac masiv asupra fortăreţei de la Turtucaia Bibliografie 3. Aceasta se afla pe malul drept al Dunării şi Marele Cartier General român imaginase acolo o poziţie excelentă de atac contra armatelor bulgare, dar şi de apărare, fiind o zonă fortificată militar pentru a întârzia un posibil atac inamic.
La 2 septembrie 1916, trupele bulgare (Armata a 3-a) şi cele germane (Detaşamentul von Hammerstein) au declanşat atacul la Turtucaia. Alianţa cu germanii le adusese bulgarilor importante plusuri tehnologice: avioane, linii de comunicaţii şi transport, mitraliere şi, mai ales, artilerie grea, ce le-au oferit un avantaj major în faţa Diviziei a 7-a română şi a Diviziei de le Dunăra a flotei române, care sufereau mari lipsuri în ceea ce priveşte înzestrarea cu piese de artilerie Bibliografie 4. După ce, într-o primă fază, avansul infanteriei bulgaro-germane fusese oprit de riposta trupelor române şi de reţelele de sârmă ghimpată, la 3 septembrie, comandantul sectorului atacat, colonelul Nicolicescu, a considerat că liniile româneşti străpunse şi a ordonat evacuarea poziţiei. Decizia sa a dus la demoralizarea soldaţilor români şi la pierderea avantajului terenului, punându-se în pericol şi celelalte unităţi militare româneşti, aflate pe poziţii învecinate. La 5 septembrie, trupele române au fost supuse unui atac dur de artilerie, care le-a adus mari pierderi şi le-a dezorganizat, permiţând infanteriei bulgaro-germane să avanseze Bibliografie 5.
Comunicarea deficitară, aprecierea incorectă a situaţiei de pe teren de către unii membri ai corpului ofiţeresc au făcut ca trupele române să nu fructifice posibilitatea unor contraatacuri. Ordinele de retragere date unor unităţi militare române au dus la instaurarea panicii, unii militari pornind spre pontoanele de pe Dunăre, astfel apărarea din zona estică a Turtucaiei s-a prăbuşit Bibliografie 6. În cele din urmă, la 6 septembrie, comandantul cetăţii Turtucaia, generalul Teodorescu, a părăsit postul de comandă pentru a nu fi luat prizonier, aşa cum i se ordonase de la Bucureşti Bibliografie 7. Trupele garnizoanei au capitulat fără să mai aştepte întăriri, pierzându-se astfel 480 de ofiţeri, 28 000 de soldaţi şi 100 de tunuri Bibliografie 8.
Bătălia de la Turtucaia a fost foarte importantă prin consecinţele sale, deoarece în faţa pierderilor suferite, Marele Cartier General român a ordonat retragerea a şapte divizii de pe frontul din Transilvania, unde, în aceste condiţii, ofensiva românească a încetinit semnificativ şi apoi s-a oprit Bibliografie 9. S-au creat astfel condiţiile pentru declanșarea ofensivei germano-austro-ungare din Transilvania şi pentru împingerea trupelor române pe linia Carpaţilor, iar, în sud, pentru ocuparea de către trupele bulgaro-germane a Dobrogei.
Bibliografie
1. Jean-Noël Grandhomme, România de la Tripla Alianţă la Antanta (1914-1919), Traducere de Ionela-Felicia Moscovici, Georgiana Medrea Estienne şi Valentin Trifescu, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2018, p. 74.
2, 3, 4. Glenn E. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press of Kansas, 2011, p. 61, p. 62
5. Gheorghe A. Dabija, Armata română în războiul mondial 1916-1918, volum I, Editura IG Hertz, 1936, p. 283 şi următoarele.
6. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), volum I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 383.
7. Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919), ediţie, studiu introductiv şi note de Maria Georgescu, Editura Modelism, Bucureşti, 1997, p. 110.
8. Jean-Noël Grandhomme, op. cit., p. 75.
9. Glenn E. Torrey, op. cit., p. 74.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Turtucaia.png