Descrierea imaginii
Date istorice
Eveniment major din istoria recentă a României, în urma căruia regimul comunist instaurat treptat după 23 august 1944 și patronat de Nicolae Ceaușescu în 1989, lider al PCR din 1965 și președinte din 1974, a fost înlăturat de la putere. După o încercare eșuată în Iași la 14 decembrie 1989, revoluția română a început în Timișoara. Inițial un act de solidaritate al unor timișoreni cu pastorul Laszlo Tokes, acesta s-a transformat într-o mișcare de protest împotriva regimului comunist român Bibliografie 1.
Perioada 16 – 21 decembrie 1989 a fost caracterizată de o confruntare disproporționată între cetățenii Timișoarei și forțele represive loiale lui Nicolae Ceaușescu (Partidul, Armata, Securitatea, Miliția și Gărzile Patriotice), confruntare care s-a soldat cu victime printre civili (58 de morți, 200 de răniți și 700 de reținuți până în dimineața zilei de 18 decembrie 1989) Bibliografie 2, Ibidem, p. 684. Din 21 decembrie 1989, revoluția s-a extins și în alte orașe, cum ar fi București, Brașov, Cluj, Sibiu, Cugir etc. Bibliografie 3. Răspândirea ei s-a realizat prin intermediul timișorenilor care au plecat în aceste localități, a postului de radio Europa Libera care transmitea informații despre evenimentele din Timișoara, a studenților care mergeau în vacanța de Crăciun, comunicările interurbane dintre rude Bibliografie 4.
Drept cauze ale revoluției române din decembrie 1989 pot fi avansate impactul și influența revoluțiilor care au avut loc în celelalte state comuniste ale Europei în cursul anului 1989, nemulțumirea generalizată a populației ca urmare a restricțiilor impuse de Nicolae Ceaușescu în vederea achitării datoriei externe a României Bibliografie 5, dar mai ales crearea unei solidarități între diferitele grupuri socio-profesionale, cum ar fi muncitori, intelectuali, studenți și alte categorii ale populației. De altfel, cercetătorii și istoricii care s-au oprit asupra acestui eveniment au subliniat impactul solidarității existente printre muncitori pentru succesul revoluției române. În lucrarea sa, Peter Siani-Davies menționa despre acest aspect: „Singurul loc în care protestatarii se puteau reuni înaintea acestora demonstraţii era locul de muncă. În curtea întreprinderilor, ei au adoptat unele forme de organizare şi apoi au invadat străzile, copleşind toate vestigiile de rezistenţă militară pe care le-au întâlnit” Bibliografie 6. Nu întâmplător, unele dintre principalele măsuri care au fost luate în decembrie 1989, cum sunt cele evidențiate în cazul Brașovului, au urmărit tocmai crearea acestei solidarități de nezdruncinat între diversele categorii socio-profesionale. În cazul unei astfel de reușite, probabil autoritățile comuniste ar fi reușit cel puțin temporar să amâne acest deznodământ al regimului.
Revoluția anticomunistă din România s-a diferențiat de revoluțiile din celelalte state comuniste prin natura ei violentă – fiind ucise peste 1000 de persoane, dintre care cele mai multe au fost ucise după fuga lui Nicolae Ceaușescu la 22 decembrie 1989, ora 12.06 și uciderea liderului comunist aflat la putere în urma unui proces improvizat și organizat de către cei care au preluat puterea în acele zile. Alte diferențe sunt lipsa unui dialog între puterea comunistă și adversarii ei, precum și așa-numitul fenomen al teroriștilor, despre a căror identitate există mai multe ipoteze și teorii.
Numărul victimelor revoluției române variază însă în funcție de data la care au fost produse diferitele statistice. Astfel, prima cifră oficială indica 1104 de morți și 3352 de răniți. Dintre cele 1104, 162 au fost ucise înainte de 22 decembrie 1989, iar 942 după această dată. De asemenea, și în cazul răniților se observă că cele mai multe răni au fost produse după fuga lui Nicolae Ceaușescu. Dintre cele 3352 de persoane rănite, 1107 au fost rănite până în 22 decembrie 1989, iar 2245 după această zi Bibliografie 7.
Bibliografie
1. Florin Abraham, Revoluția Română din 1989, în Octavian Roske, România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist. Represiunea, vol. III, pp. 683-684.
2. Ibidem, p. 684.
3. Eric Victor, Revoluția română din decembrie 1989. Impactul în relațiile internaționale, accesibil online la adresa
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/revolutia-romana-din-decembrie-1989-impactul-in-relatiile-internationale 8 decembrie 2018.
4. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta curte de casaţie şi justiţie, secţia Parchetelor Militare, Declaraţie Bratan Emilian din 3.05.2006 (dosar nenumerotat), Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta curte de casaţie şi justiţie, secţia Parchetelor Militare, Declaraţie Tofănică Victor din 6.12.2006 (dosar nenumerotat).
5. Novák Csaba Zoltán, Revoluţia din decembrie 1989 în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, în Clio 1989, 2008/2, p. 42, R. J. Crampton, Europa Răsăriteană în secolul al XX-lea… şi după, traducere de Cornelia Bucur, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002, p. 422.
6. Peter Siani – Davies, Revoluţia română din decembrie 1989, traducere din engleză de Cristina Mac, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 71.
7. Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, București, 1994, f. a., pp. 28-29.
Descarcă imaginea
