Descrierea imaginii
Imaginea este o reprezentare a tabloului lui Octav Băncilă. În partea stângă a imaginii se observă un țăran surprins alergând desculț, cu părul lung (textură cu x uri), îmbrăcat cu o haină de pânză ușoară (textură cu linie ondulată), prinsă la brâu cu o curea în relief. În spatele lui, în partea dreaptă a planșei se observă doi țărani întinși pe jos în poziții nefirești, fiind morți. În tabloul original sunt mai mulți țărani morți dar în această reprezentare au fost reprezentați doar doi. Undeva în depărtare, se observă prin fum și ceață un conac arzând, reprezentat aici ăn partea de sus a imaginii printr-o formă neregulată în relief, cu 4 exrescențe ca niște flăcări.
Date istorice
Domnia lui Carol I între 1866 și 1914, cea mai lungă din istoria statului român, a fost caracterizată și de momente dificile. Însă, cea mai gravă criză prin care a trecut România în această perioadă a fost răscoala de la 1907 Bibliografie 1. Potrivit lui Keith Hitchins, revolta a pornit de la dispută minoră în data de 21 februarie 1907 între locuitorii din Flămânzi, județul Botoșani, și administratorul unei moșii a trustului Fischer, având însă la început un caracter pașnic Bibliografie 2. Treptat, răsculații s-au radicalizat. Începând din 13 martie, ocupă unele moșii. Ei intră totodată în târguri Bibliografie 3. Revolta dobândește un caracter social, desfășurându-se sub lozinca „Noi vrem pământ” Bibliografie 4.
Aflat la putere, Partidul Conservator demisionează. La 12 martie, se formează un guvern condus de Dimitrie Sturdza, președintele Partidului Național Liberal. La ministerul de Interne este numit Ion I. C. Brătianu, iar conducerea Ministerului de Război este încredințată generalului Alexandru Averescu Bibliografie 5. Scopul noului guvern era restabilirea cu orice preț a ordinii, mai ales că Austro-Ungaria și Rusia amenințau cu intervenția propriilor armate, dacă autoritățile române se dovedeau incapabile să gestioneze situația Bibliografie 6.
În jurul datei de 16 martie au loc primele violențe între țărani și armată. Potrivit lui Lilly Marcou, la 17 martie, 2000 de țărani au intrat în Botoșani, oraș în care are loc o confruntare sângeroasă cu armata. În următoarele zile, revolta se extinde în toată Moldova, iar apoi în Muntenia și Oltenia Bibliografie 7. În următoarea perioadă, au loc violențe extreme între țărani și armata. Condusă de generalul Averescu, aceasta avea ordinul să tragă în plin împotriva țăranilor răsculați Bibliografie 8. Contemporanii menționează că în Olt au avut loc inclusiv execuții sumare, adică împușcarea la fața locului, a unora dintre țărani Bibliografie 9. Amploarea represiunii a fost taxată de aceștia. Pamfil Șeicaru menționa că violența și represiunea au fost în bună parte inutile, în timp ce alții au descris-o ca fiind de o „ferocitate inutilă”: „Măsurile luate de generalul Averescu, zdrobesc în câteva zile răscoala, dar represiunea devine de o ferocitate inutilă. Unsprezece mii de țărani sunt măcelăriți fără milă. Bineînțeles, <> era restabilită. Din punct de vedere politic și național înăbușirea răscoalelor este o necesitate” Bibliografie 10.
Potrivit lui Keith Hitchins, „intensitatea maximă” a răscoalei a avut loc între 25 și 28 martie 1907 în Oltenia, regiune în care „au avut loc încleștări masive între țărani și armată”. Istoricul descrie acțiunile armatei drept „o viguroasă campanie de reprimare”, iar în scopul restabilirii ordinei „armata, sub comanda generalului Alexandru Averescu, a recurs la metodele cele mai nemiloase, mergând până la bombardarea satelor de către artilerie, pentru a redobândi controlul asupra acestora” Bibliografie 11.
În timpul răscoalei, au avut loc și evenimente de solidaritate ale muncitorilor și inclusiv a rezerviștilor chemați să se alăture armatei în efortul de reprimare a celor răsculați Bibliografie 12. Astfel, muncitorii din București au cerut printr-o moțiune „înfăptuirea unor reforme: preluarea tuturor terenurilor deținute fără acte de proprietate, abolirea instituției arendării, revizuirea legii asupra contractelor agricole și interzicerea contractelor de muncă stipulând posibilitatea plății în natură” Bibliografie 13.
După înăbușirea răscoalei, politicienii din ambele partide au conștientizat gravă problemă a țărănimii. Partidul liberal și-a asumat treptat în program înfăptuirea reformei agrare, care va fi realizată de regele Ferdinand I după încheierea Primului Război Mondial Bibliografie 14.
Bibliografie
1. Ioan Scurtu, Ioan Scurtu, Istoria Românilor în timpul celor patru regi. Regele Carol I, vol. I, București, Editura Enciclopedică, 2010I, p. 199.
2-3. Keith Hitchins, Keith Hitchins, România. 1866-1947, ediția a IV-a, București, Humanitas, 2013, p. 183.
4. Lilly Marcou, Carol al II-lea al României. Regele trădat, București, Corint, 2015, p. 72.
5. Ioan Scurtu, Portrete Politice, Chișinău, Editura Prut Internațional, 2006, p. 102.
6. Pamfil Șeicaru, Scrieri din exil. Portrete politice, București, Editura Saeculum I.O., 2002, p. 54.
7. Keith Hitchins, op. cit., p. 183.
8. Lilly Marcou, op. cit., p. 73.
9. Alexandru Marghiloman, Note politice, București, Editura Scripta, vol. I, 1993, p. 73.
10. N. Iorga et alli, Regii României. Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. O istorie adevărată, București, Tex Express, 1998, p. 25.
11-12. Keith Hitchins, op. cit., p. 184.
13. Lilly Marcou, op. cit., p. 72.
14. Keith Hitchins, op. cit., passim.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/1907.png
