fbpx

Descrierea imaginii

Imaginea, privită din profil, prezintă doi soldați împușcând doi trei mineri care se revoltă, dintre care unul este răpus la pământ.
În partea stângă se află doi militari cu puști lungi în mâini, ațintite către dreapta, din care se trag gloanțe.
Soldații poartă chipiu pe cap și sunt îmbrăcați în uniformă militară redată prin textură punctată.
În picioare poartă cizme de piele evidențiate pline în relief.
Armele sunt reprezentate prin linii oblice și paralele.
În partea dreaptă stau în picioare doi mineri îmbrăcați în uniformă specifică, compusă din salopetă redată prin linii orizontale și paralele.
Pe cap poartă șepci.
La picioarele celor doi bărbați din dreapta se află o sculă pentru minerit, cu coadă de lemn și cap arcuit și ascuțit din metal, denimit târnăcop.
Lângă târnăcop este căzut trupul celui de-al treilea miner.

Date istorice

Protestul minerilor de la Lupeni a fost cea mai importantă acțiune revendicativă din România în anul 1929, principalele nemulțumiri fiind legate de condițiile dificile de muncă în subteran și de salarizarea precară. Protestele au izbucnit în contextul în care patronatul refuza introducerea unor clauze favorabile muncitorilor în contractul colectiv de muncă, printre care și ziua de lucru de 8 ore pentru toți muncitorii Bibliografie 1. De altfel, marea majoritate a conflictelor colective ale muncitorimii din anii 1929-1930 au avut cauze economice și sociale, printre care cereri privind încetarea reducerii salariilor, semnarea unor noi contracte colective de muncă sau legiferarea șomajului. Trebuie precizat că, din cauza crizei economice din 1929-1933, salariile muncitorilor și ale funcționarilor din toate industriile au scăzut cu circa 37% Bibliografie 2.
La 5 august 1929, minerii din Lupeni ocupă uzina electrică din oraș și întrerup alimentarea cu energie electrică, fapt ce conduce la blocarea activității miniere în întreaga Vale a Jiului. O zi mai târziu, armata încearcă să evacueze minerii din curtea uzinei electrice dar, în momentele tensionate de atunci, un soldat ar fi tras un foc, urmat la rândul său de colegii săi. Deși focurile de armă au fost oprite, conflictul s-a soldat cu 22 de victime. Era a doua oară când armata intervenea brutal împotriva muncitorilor, după greva tipografilor din 13 decembrie 1918 Bibliografie 3.
Acest conflict de muncă nu a trecut neobservat în rândul contemporanilor. Nicolae Iorga, de pildă, un observator atent al unor astfel de momente, prezenta pe scurt în jurnalul său, la 7 august 1929, momentul de la Lupeni: „Lucrătorii au ocupat uzina electrică. Au atacat armata, care a tras. Mulți morți” Bibliografie 4.
Modul în care autoritățile au înțeles să intervină în greva minerilor din Valea Jiului reliefa mecanismele utilizate de statul român pentru a asigura pacea socială. De altfel, trebuie precizat că, deși România era stat-membru al Biroului Internațional al Muncii, sindicatele erau practic interzise. Apoi, de fiecare dată când statul român întâmpina mișcări protestatare, principala modalitate utilizată era aceea a declarării stării de asediu, fapt ce permitea instaurarea cenzurii și apelul la armată pentru înăbușirea unor asemenea mișcări.
Bibliografie
1.Marin C. Stănescu, Stânga politică din România în anii crizei 1929-1933, București, Editura Mica Valahie, 2002, p. 39.
2.Keith Hitchins, România 1866-1947, ediția a IV-a, București, Editura Humanitas, 2013, p. 409.
3.Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în sec. XX 1918-1948, București, Editura Paideia, 1999, p. 200-201.
4. Nicolae Iorga, Memorii. Vol. IV: Agonia regală și Regența, București, Editura Națională S. Ciornei f.a., p. 359.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/065_-_Lupeni_1927_-_Bor200155oi_Maria.png