fbpx

 

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă scena protestelor din Piața Universității, din 1990, cu o masă de manifestanți, priviți din profil, stând în picioare și îndreptați spre dreapta, către o clădire masivă din cărămidă.
La balconul clădirii se află un alt golan, sau protestatar denumit astfel de către Iliescu, care citește cu voce tare, la microfon, cuvinte de încurajare pentru semenii săi.
Așa numiții „golani” sunt reprezentați prin textură punctată și țin în mână un steag cu devize de protest, redat printr-un dreptunghi cu textură de plus-uri.

Date istorice

Golan reprezenta termenul peiorativ utilizat de președintele FSN Ion Iliescu, prin care desemna protestatarii care au ocupat Piața Universității din București începând cu 22 aprilie 1990. Termenul a fost rostit prima dată la 25 aprilie 1990, într-o ședință a Consiliului Provizoriu de Uniune Națională i-a numit pe manifestanți „golani”, calificativ ce a fost însușit de protestatari și transformat în „titlu de glorie și de recunoaștere” Bibliografie 1.
La nivelul percepției publice, acțiunea lui Ion Iliescu se înscria în procesul de dezumanizare și de diabolizare a opoziției politice și civice, ca prim pas în anihilarea totală a acestei acțiuni, fapt petrecut în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990. De altfel, în această acțiune de construire a unui imaginar violent cu privire la protestatari, Ion Iliescu a mai lansat etichetele de „huligani”, „legionari”, „agenți străini” etc.
La 4 mai 1990, Revista 22 publică pe prima pagină mesajul „Trăiască golanii!”, semnat de Eugen Ionesco, scriitor de origine română stabilit la Paris și membru al Academiei Franceze Bibliografie 2. Era primul gest simbolic din partea unui intelectual recunoscut de raliere la cauza protestatarilor. Drept urmare, toți protestatarii își vor însuși această titulatură, iar Cristi Pațurca va compune imnul Pieței Universității, „Imnul golanilor”, care va face o carieră fulminantă în rândul mișcărilor politice și civice din anii 1990:
Mai bine „golan”,
Decît activist,
Mai bine mort,
Decît comunist! Bibliografie 3
Ulterior, întreg fenomenul Piața Universității va fi numit și Golania. Un articol din 17 mai 1990 releva tocmai această ruptură dintre puterea politică și voința civică: „Uneori țara legală nu se mai suprapune peste țara reală. … Ceaușescu contesta strada cu huliganii ei, dar strada, dincolo de oricare complot pregătind lovitura de stat, l-a răsturnat. A nu purta un dialog cu strada, a-i disprețui pe golanii strânși acolo înseamnă de fapt a-ți contesta propria legalitate, a-ți anula propriul statut de drept. Pentru că strada este reprezentativă, pentru că strada dă pulsul poporului. Uneori mai bine decât o manifestare electorală. Uneori mai bine decât o alegere liberă”Bibliografie 4.
Bibliografie
1. Mihai Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, 13-15 iunie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste, București, Editura Humanitas, 2006, p. 17.
2. Revista 22, an I, nr. 16, 4 mai 1990, p. 1.
3. Varianta audio a acestui Imnului golanilor disponibilă la https://www.youtube.com/watch?v=2eiQ4sLsC00 26 noiembrie 2018.
4. Toma Roman, De veghe în Golania, în 22, an I, nr. 18, 17 mai 1990, p. 4.

Descarcă imaginea

http://imaginitactile.ro/index.php/Fi%C8%99ier:Golan.png