Cugir

Descrierea imaginii

Imaginea prezintă scena evadării revoluției și crimelor comise în 21 decembrie 1989 la Cugir, de către cetățeni, împotriva milițienilor.
În partea stângă se află trei revoluționari mergând unul în spatele celuilalt, priviți din profil, înarmați astfel: primul cu un cuțit, al doilea cu o pușcă și al treilea cu un topor.
Cei trei bărbați poartă haine redate prin textură punctată.
În spate, în partea dreaptă, se află secția de poliție, cu două nivele, în formă de pătrat și evidențiată prin textură ondulată.
De la etaj, în fața ferestrei din stânga, un polițist trage o rachetă de semnalizare din care iese un nor de fum deasupra clădirii, evidențiat prin textură compactă de x-uri.
La parterul secției, tot în partea stângă, un alt polițist sare pe geam.

Date istorice

Printre localitățile din România în care au avut loc evenimente revoluționare în decembrie 1989, se distinge prin brutalitatea și violența scenelor de cruzime orașul Cugir, județul Alba. În acest oraș, protestele au început în 21 decembrie, dată la care muncitorii s-au strâns în centrul urbei. Modul lor de a protesta împotriva regimului comunist, identificat cu persoana dictatorului Nicolae Ceaușescu, a fost din multe puncte similar cu acțiunile contestatare care aveau loc în alte localități. Astfel, ei au scandat lozinci anti-Ceaușescu, s-au îndreptat spre sediul Consiliului Orășenesc și cel al Comitetului de partid, unde au fost distruse însemnele puterii [Bibliografie 1].

După această etapă tipică revoluției române din decembrie 1989, muncitorii de la cele două întreprinderi de armament și „alți locuitori ai orașului” s-au îndreptat spre sediul Miliției. Aici, au încercat „sub pretextul eliberării arestaţilor” să pătrundă în clădire, nedând crezare spuselor comandatului Miliției că în clădire nu se afla nici un arestat ca urmare a protestelor împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Reacția lor la spusele ofițerului de miliție a fost următoarea. Au aruncat cu sticle, borcane, lemne în direcția lui, incendiind totodată și mașinile de miliție din parcare. A fost incendiat și parterul acestei instituții, ceea i-a determinat pe milițieni să se refugieze la acele etaje ale clădirii necuprinse de flăcări [Bibliografie 2]. Reacționând sub impactul panicii probabil, milițienii au început să tragă mai multe focuri de avertisment, „fapt” care, potrivit lui Alexandru Duțu, i-ar fi iritat și „mai mult pe manifestanți” [Bibliografie 3]. „Iritarea” a fost determinată însă și de rezultatul acestor focuri de avertisment: Dintre cele 1000 de persoane care protestau în fața sediului Miliției, conform estimărilor Parchetului Militar din 1994, 42 de persoane au fost rănite [Bibliografie 4]. În tot acest timp, clădirea fiind cuprinsă de flăcări, doi dintre milițieni, Valentin Pop, comandantul Miliției, și Ilie Stancu, au încercat să se salveze sărind pe geamuri direct în mijlocul mulții înfuriate. Prinși de către protestatari, au fost apoi bătuți. După un timp, au fost stropiți cu benzină, dându-li-se totodată foc. Potrivit aceluiași istoric, cei doi au murit după aproape o oră. Răzbunarea extremă nu s-a termină însă aici. Trupurile lor inerte au apoi profanate și pângărite [Bibliografie 5]. Acest episod, unul extrem de violent, este descris astfel în raportul sinteză al Parchetului Militar privind evenimentele din decembrie 1994.

„Căpitanul de miliţie Pop Valentin şi plutonierul major de miliţie Staicu Ilie, încercând să se salveze din incendiu, au sărit pe fereastră. Au fost prinşi de demonstranţi, doborâţi la pământ, călcaţi în picioare, stropiţi cu benzină şi incendiaţi, – moartea ambilor datorându-se şocului combustional şi rupturilor masive ale organelor interne. Ulterior, cele două cadavre au fost profanate şi pângărite de către persoane rămase neidentificate”. [Bibliografie 6].

Ulterior, au fost identificați și o parte dintre cei care i-au ucis pe cei doi milițieni. Unul dintre ei, Alexandru Popa, s-a sinucis în 1993, la patru ani de la evenimentul la care participase [Bibliografie 7].

Bibliografie

1. Alexandru Duțu, Revoluția din 1989. Cronologie, București, Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, 2007, p. 137.
2. Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, București, 1994, f. a, p. 76.
3. Alexandru Duțu, Revoluția din 1989. Cronologie, București, Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, 2007, p. 143.

4. Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, București, 1994, f. a, p. 76.
5. Alexandru Duțu, Revoluția din 1989. Cronologie, București, Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, 2007, p. 143.
6. Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, București, 1994, f. a, p. 79.
7. Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, București, 1994, f. a, p. 79.

Descarcă imaginea

https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Cugir.png