Descrierea imaginii
Imaginea îl prezintă pe Regele Carol al Doilea, din profil, în stânga, alături de prim ministrul Nicolae Iorga, privit frontal, în dreapta.
Regele poartă pe cap un chipiu redat prin textură cu x-uri, are păr scurt și mustață evidențiată plină în relief, și este îmbrăcat în costum militară oficial, redat prin linii oblice, paralele, și cu cravată legată la gât.
Nicolae Iorga are chelie, barbă lungă și deasă, reprezentată prin textură ondulată, și este îmbrăcat în costum redat prin linii oblice, paralele, purtând pe piept o bandă cu decorații, redată prin cercuri.
Date istorice
Consiliul de Coroană a fost o instituție cu rol consultativ, legată de regimul monarhiei constituționale, care era convocată de către suveran în momente considerate critice, la solicitarea guvernului. Odată cu instaurarea regimului de dictatură regală (10/11 februarie 1938), prin care s-a desființat guvernarea prin partide, Consiliul de Coroană a fost instituționalizat, devenind organ consultativ permanent. Rolul instituției semnifica mai degrabă o girare publică, de confirmare și susținere a actelor regelui. Noua Constituție a lui Carol al II-lea prin care se instituia regimul de autoritate monarhică a fost urmată de o serie de măsuri restrictive prin care creștea controlul asupra societății, precum și de măsuri de organizare a vieții politice, prin crearea Frontului Renașterii Naționale. Una dintre reformele instituționale în materie politică a constituit-o înființarea Consiliului de Coroană la 30 martie 1938, prin decret-lege Bibliografie 1. Membrii primeau o indemnizație lunară, având oficial funcția de consilieri regali. Din cadrul instituției făceau parte foști premieri, politicieni consacrați, dar și apropiați ai camarilei regale.
Prima întrunire a Consiliului a avut loc la 17 martie 1939, în contextul amenințării reprezentate de expansiunea Germaniei naziste care ocupase Cehoslovacia. Pericolul pentru granițele României creștea simțitor, mai ales că Franța și Anglia întârziau să-și arate sprijinul pentru statul român. În urma consultărilor, s-a decis sporirea măsurilor de siguranță militară, intensificarea înzestrării armatei și „paza evenimentelor cu arma la picior” Bibliografie 2.
Următorul Consiliu a fost convocat la 6 septembrie 1939, la câteva zile după încheierea pactului de neagresiune Ribbentrop-Molotov, dintre Germania și Uniunea Sovietică. Anticipând pericolul pe care îl reprezenta o astfel de înțelegere pentru România, regele a căutat o formulă prin care să argumenteze poziția de neutralitate absolută a României, care să asigure integritatea teritorială și siguranța intereselor naționale Bibliografie 3.
Cu toate acestea, ofensiva accelerată a trupelor germane pe frontul de vest și concentrările de trupe maghiare și sovietice la granițele din apus și răsărit ale României erau semne că păstrarea neutralității într-un eventual conflict era aproape imposibilă. Regele Carol al II-lea va încerca o apropiere de Germania, preluând și modul de organizare totalitară, însă măsura era tardivă. După capitularea Franței, României i s-a transmis ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. La 27 iunie 1940 (la prânz și seara) se convoca astfel din nou Consiliul de Coroană, care decide, în urma discuțiilor, acceptarea ultimatumului sovietic. În epocă, s-a apreciat că armata română, lipsită de un sprijin extern, nu ar fi putut face față unui război pe mai multe fronturi Bibliografie 4. Încercând să împiedice pierderi teritoriale iminente, autoritățile române au apelat apoi la o strategie de tergiversare, inițiind tratative fără succes cu Ungaria. La 23 august 1940 s-a întrunit din nou Consiliul de Coroană pentru soluții la impasul în care se aflau tratativele româno-maghiare Bibliografie 5. În urma discuțiilor încordate, s-a hotărât transmiterea solicitării către Ungaria ca negocierile să se fundamenteze pe principiul etnic în baza căruia să se opereze apoi schimburi de populație Bibliografie 6. Eșecul acestui demers și impunerea arbitrajului Axei s-au discutat într-o atmosferă încărcată de tensiune și emoție în Consiliul de Coroană, convocat în noaptea de 29/30 august 1940. O nouă întrunire cu caracter informativ a avut loc în cursul nopții următoare, în care Iorga și Maniu s-au alăturat celor care au exprimat tranșant refuzul de a accepta cedarea teritorială către Ungaria. Comunicatul emis în urma ședinței a informat însă sec asupra arbitrajului.
Instituția Consiliului de Coroană a fost desființată prin Decretul-lege 3096 din 9 septembrie 1940, semnat de noul conducător al statului, Ion Antonescu Bibliografie 7.
Bibliografie
1. Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 164.
2. Carol II, Între datorie și pasiune. Însemnări zilnice, vol. I (1904-1939), București, Editura Silex, 1995, p. 311.
3. Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 178.
4. Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 191.
5. Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 214.
6. Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena, Memorii iulie-august 1940, București, Editura Enciclopedică, 1991, p. 171.
7. Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997, p. 280.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/ea-C196131r196131van_Alexandra_-_Copy.png
