Descrierea imaginii
Imaginea prezintă întrunirea a patru membri importanți ai Consiliului de Coroană din anul 1914.
Aliniați, de la stânga la dreapta, stau în picioare, priviți din profil, generalul Coandă, Regele Carol Întâi, apoi cu fața spre cei doi urmează mareșalul Averescu și generalul Iliescu.
Cei patru bărbați sunt îmbrăcați în costume militare, alcătuite din haină redată prin textură de linii orizontale și paralele, pantaloni evidențiați prin textură ondulată și prinși în cizme de piele, reprezentate pline în relief.
Pe cap poartă chipie militare de uniformă, redate pline în relief.
Cei trei ofițeri au păr scurt și mustață și țin prinsă în talie câte o sabie.
Regele poartă o barbă lungă și deasă și privește într-un document de hârtie, pe care îl ține în mână, și care este reprezentat prin linii verticale și paralele.
Date istorice
Consiliul de Coroană a fost convocat de Regele Carol I, având drept scop stabilirea atitudinii României faţă de războiul în desfăşurare. S-a ţinut în ziua de 3 august 1914 în biblioteca regală a Castelului Peleş din Sinaia, reşedinţa de vară a suveranului român Bibliografie 1. Întâlnirea, prezidată de Rege, a adunat, în jurul prinţului moştenitor Ferdinand, întregul cabinet Ion I. C. Brătianu, dar, de asemenea, pe liderii opoziţiei conservatoare, cu excepţia lui Nicolae Filipescu, aflat la băi la Baden-Baden Bibliografie 2. Întâlnirea se amânase cu o zi pentru a putea permite lui Take Ionescu, un conservator francofil, care sosea de la Londra, să ia parte la discuţii Bibliografie 3. Constantin Kiriţescu, autor al unei lucrări dedicate participării române în Marele Război, publicată în 1934, sesiza importanţa Consiliului de Coroană astfel: „Iata-ne ajunşi într-un moment istoric, cum puţine au existat de-a lungul secolelor … O problemă foate gravă pentru o ţară mică situată între Mari Puteri care îi sunt ostile: orice decizie, orice atitudine ar pune în pericol nu numai aspiraţiile naţiunii, ci însăşi Existenţa statului” Bibliografie 4.
Regele a cerut ca discuţiile să se desfăşoare în limba franceză, limba preciziei şi clarităţii Bibliografie 5. Astăzi poate părea surprinzător că în urmă cu un secol, un rege de origine germană, domnitor al unei ţări din estul Europei, discuta în limba franceză despre soarta războiului sau a păcii, însă atunci elitele politice româneşti aveau un altfel de profil.
Carol I a început prin a evoca „prietenia tradiţională” care unea România şi Austria, apoi a dezvălui existenţa unui tratat secret încheiat cu Tripla Alianţă, susţinând că era o chestiune de onoare pentru întreaga ţară să-şi respecte cuvântul dat, în încercarea de a înlătura obiecţiile Bibliografie 6. Bătrânul conservator germanofil, Petre P. Carp a luat apoi cuvântul pentru a-l susţine pe Rege în toate privinţele, întrucât în viziunea lui nu era decât un singur duşman, cel rus. Acesta a cerut intrarea României în război alături de Tripla Alianţă, pentru respectarea tratatului, afirmând: „Trebuie război imediat, ca să ajutăm germanismul să zdrobească slavismul. Nu mă preocupă opinia publică, datoria omului de stat este să conducă el opinia publică” Bibliografie 7.
Ceilalţi participanţi, dimpotrivă, au exprimat opinii radical opuse. Aceştia considerau că Armata română nu era deloc pregătită pentru război,unii exprimându-şi opinia că intervenţia ţării de partea Austro-Ungariei ar provoca un război civil în România, deoarece o bună parte a societăţii era interesată de soartă românilor din Transilvania şi dorea integrarea lor in statul român Bibliografie 8. Take Ionescu îi amintea Regelui că o posibilă victorie a Germaniei ar determina în mod evident şi o victorie a Ungariei, ia aceasta ar fi putut fi incompatibilă cu menţinerea independenţei României Bibliografie 9.
Aşadar, majoritatea s-a pronunţat însă împotrivă, considerând că alianţa cu Tripla Alianţă era una defensivă pe când, în cazul de faţă, puterile Triplei Alianţe erau agresoarele. Primul ministru Brătianu a vorbit în acelaşi sens. În acest timp, a sosit vestea neutralităţii Italiei, al treilea stat al Triplei Alianţe, care susţinea că refuză să intre într-un război agresiv alături de Germania şi Austro-Ungaria. Vestea a produs o puternică impresie asupra punctelor susţinute de regele Carol I şi de Petre Carp. După părerea istoricului şi omului politic Nicolae Iorga, această ştire providenţială a venit într-un moment stabilit dinainte de Regele însuşi, deja informat: „Hohenzolernul intenţionează să-şi păstreze onoarea, ca, în cazul în care ar ceda, să fie sub presiunea evenimentelor” Bibliografie 10.
La încheierea consiliului, toţi membrii au votat pentru neutralitate, mai puţin Petre Carp, care a insistat pentru declararea imediată a războiului împotriva Rusiei. În aceste condiţii, Regele Carol I a declarat: „Constat că reprezentanţii ţării, aproape în unanimitate, au cerut neutralitatea. Ca rege constituţional mă supun voinţei dv. Mi-e frică însă că prestigiul ţării va ieşi micşorat din şedinţa de astăzi şi că aţi luat o hotărâre de care România se va căi în viitor” Bibliografie 11.
Bibliografie
1, 2. Jean-Noël Grandhomme, România de la Tripla Alianţă la Antanta (1914-1919), Traducere de Ionela-Felicia Moscovici, Georgiana Medrea Estienne şi Valentin Trifescu, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2018, p. 45, p. 46.
3. Take Ionescu, Souvenirs, Payot, Paris, 1919, p. 40.
4. Constantin Kiriţescu, La Roumanie dans la Guerre mondiale, Payot, Paris, 1934, p. 45-46.
5. Jean-Noël Grandhomme, op.cit., p. 46.
6, 7. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), volum I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 114
8. Jean-Noël Grandhomme, op.cit.,p. 46.
9. Take Ionescu, op. cit., p. 42.
10. Nicolae Iorga, Histoire des roumains et de la romanité orientale, vol. X Les Réalisateurs de l’unité nationale, L’Academie Roumaine, Bucarest, 1945, p. 406.
11. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), volum I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989, p. 115.
Descarcă imaginea
https://tactileimages.org/wp-content/uploads/2019/01/Averescu_Iliescu_-_Maria_Bucurenciu.png
